Întrebări frecvente cu referire la rezoluția bancară

1. Ce este rezoluția bancară?

Rezoluția bancară înseamnă aplicarea unui instrument de rezoluție și/sau exercitarea competențelor de rezoluție de către Banca Națională a Moldovei, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, pentru atingerea unuia sau mai multora dintre obiectivele rezoluției (vezi întrebarea 7), în situația în care sunt îndeplinite condițiile de rezoluție (vezi întrebarea 8), cu respectarea unor principii specifice (vezi întrebarea 9).

2. De ce este nevoie de rezoluția bancară?

Legea privind redresarea și rezoluția băncilor transpune parțial în legislația națională dispozițiile Directivei 2014/59/UE, document ce concretizează eforturile Uniunii Europene pentru a crea un cadru eficace de gestiune a crizelor pentru instituțiile financiare. Aprobarea acestei directive a constituit o reformă fundamentală a reglementării și supravegherii piețelor financiare. Aceasta a pus bazele unui regim ce asigură coordonarea eficientă de către autorități a acțiunilor în acest sens și dispunerea de instrumente adecvate pentru intervenție rapidă în scopul gestionării dificultăților cu care se confruntă băncile. Costurile eventualelor restructurări sau lichidări ale băncilor sunt suportate de către acționarii și creditorii acestora.

3. Care este autoritatea de rezoluție în Republica Moldova?

Legea privind redresarea și rezoluția băncilor desemnează Banca Națională a Moldovei ca autoritate competentă, precum și ca autoritate de rezoluție pentru băncile din Republica Moldova.

În vederea exercitării competențelor sale atât în calitate de autoritate competentă, cât și în calitate de autoritate de rezoluție, legea prevede asigurarea în cadrul organizării interne a BNM a independenţei operaţionale şi evitarea conflictului de interese între structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere, de asemenea, între structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structurile care exercită alte funcţii conform dispoziţiilor legale. Legea prevede, la fel, stabilirea pentru personalul implicat în exercitarea funcţiei de rezoluţie a unor linii distincte de raportare şi separare structurală faţă de personalul ce exercită sarcini de supraveghere ori faţă de personalul implicat în exercitarea altor funcţii ale Băncii Naţionale a Moldovei.

4. În ce constă etapa de planificare?

La această etapă au loc următoarele activități:

a) băncile elaborează și actualizează, cel puțin, anual planuri de redresare, care sunt prezentate Băncii Naționale a Moldovei și evaluate de către aceasta în calitatea sa de autoritate competentă și autoritate de rezoluție;
b) BNM, în calitate de autoritate de rezoluție elaborează și actualizează, cel puțin, anual planuri de rezoluție, care prevăd acțiunile pe care BNM le poate întreprinde atunci când o bancă întrunește condițiile de declanșare a rezoluției.

5. În ce caz se aplică intervenția timpurie?

Măsurile de intervenție timpurie se aplică atunci când o bancă încalcă sau, din cauza unei deteriorări rapide a situației financiare, este susceptibilă de a încălca în viitorul apropiat cerințele prevăzute de Legea nr.202din 06.10.2017 privind activitatea băncilor şi/sau reglementările emise de Banca Națională a Moldovei pentru aplicarea acestor cerințe. De asemenea, intervenția timpurie se aplică în cazul în care capitalul băncii este deținut în proporție de cel puțin 50% de persoane care nu dispun de permisiunea Băncii Naționale a Moldovei, dacă aceasta este obligatorie conform legii, sau atunci când acţiunile ce reprezintă cel puţin 50% din capitalul social al băncii au fost anulate ca urmare a nerespectării cerinţelor privind calitatea acţionariatului prevăzută în legislaţia aplicabilă din domeniul bancar la momentul anulării.

6. Ce măsuri de intervenție timpurie poate aplica Banca Națională a Moldovei?

BNM, în calitate de autoritate competentă, pe lângă măsurile prevăzute în Legea privind activitatea băncilor, poate aplica măsuri de intervenție timpurie, cum ar fi:

a) să solicite organului de conducere al băncii să implementeze unul sau mai multe aranjamente ori măsuri stabilite în planul de redresare sau, în conformitate cu art.10 din Legea privind redresarea și rezoluția băncilor, să actualizeze un astfel de plan de redresare atunci când circumstanţele care au condus la intervenţia timpurie diferă de ipotezele stabilite în planul iniţial de redresare şi să implementeze unul sau mai multe dintre aranjamentele sau măsurile stabilite în planul actualizat într-un anumit interval de timp, pentru a se asigura că nu mai există condiţiile menţionate în partea introductivă a prezentului articol;
b) să solicite organului de conducere al băncii să examineze situaţia, să identifice măsurile de soluţionare a problemelor constatate şi să elaboreze un program de acţiuni pentru soluţionarea problemelor respective şi un calendar corespunzător de implementare;
c) să solicite organului de conducere al băncii să convoace adunarea generală a acţionarilor băncii şi, în anumite cazuri prevăzute de lege, să stabilească ordinea de zi, de asemenea, să solicite ca anumite decizii să fie luate în considerare pentru a fi adoptate de către acţionari;
d) să solicite înlocuirea unuia sau a mai multor membri ai organului de conducere a băncii, în cazul în care aceste persoane se dovedesc necorespunzătoare pentru exercitarea atribuțiilor lor în sensul Legii privind activitatea băncilor şi al reglementărilor conexe emise de Banca Naţională a Moldovei;
e) să solicite organului de conducere al băncii să elaboreze un plan de negociere a restructurării datoriilor cu o parte sau cu toţi creditorii băncii, în conformitate cu planul de redresare, după caz;
f) să solicite efectuarea de modificări în strategia de afaceri a băncii;
g) să solicite efectuarea de modificări în structura juridică sau în structura operaţională a băncii;
h) să obţină, inclusiv prin controale la faţa locului, şi să furnizeze Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, toate informaţiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluţie şi pentru pregătirea unei posibile rezoluţii a băncii, precum şi pentru efectuarea unei evaluări a activelor şi pasivelor băncii în conformitate cu prevederile art.72-84 din Legea privind redresarea și rezoluția băncilor.

7. Care sunt obiectivele rezoluției bancare?

În situaţia în care aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere şi alege acele instrumente şi competenţe care permit realizarea în cel mai înalt grad a următoarelor obiective:

a) asigurarea continuităţii funcţiilor critice (de ex. referitoare la: depozite, servicii de plată, transferuri);
b) evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare;
c) protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijinul financiar public extraordinar;
d) protejarea deponenţilor care intră sub incidenţa legislaţiei privind garantarea depozitelor;
e) protejarea fondurilor şi activelor clienților.

8. Când poate fi întreprinsă o acțiune de rezoluție?

Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, întreprinde o acţiune de rezoluţie cu privire la o bancă numai în cazul în care consideră că sunt îndeplinite cumulativ următoarele trei condiții:

Se constată că banca intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, ceea ce ar presupune existența, cel puțin, a uneia dintre următoarele condiții:
  a) banca încalcă cerinţele care stau la baza menţinerii licenţei sau există elemente obiective că banca va încălca aceste cerinţe în viitorul apropiat, într-o măsură care ar justifica retragerea licenţei inclusiv;
  b) activele băncii sunt inferioare datoriilor sau există elemente obiective că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;
  c) banca se află în imposibilitatea de a-şi achita datoriile sau alte obligaţii la scadenţă ori există elemente obiective că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;
  d) este necesar un sprijin financiar public extraordinar (cu unele excepții);
  e) capitalul băncii este deţinut în proporţie de cel puţin 50% de persoane care nu dispun de permisiunea Băncii Naţionale a Moldovei sau atunci când acţiunile ce reprezintă cel puţin 50% din capitalul social al băncii au fost anulate ca urmare a nerespectării cerinţelor privind calitatea acţionariatului prevăzută în legislaţia aplicabilă din domeniul bancar la momentul anulării.
Nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia starea de dificultate majoră ar putea fi împiedicată, într-o perioadă rezonabilă, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv măsuri luate de către un sistem instituţional de protecţie, sau prin măsuri de supraveghere;
Acţiunea de rezoluţie este necesară din perspectiva interesului public.

9. Ce principii generale trebuie să fie respectate la întreprinderea acțiunilor de rezoluție?

La utilizarea instrumentelor de rezoluţie , în cadrul exercitării competenţelor de rezoluţie de către BNM, sunt aplicabile următoarele principii:

a) acționarii băncii supuse rezoluţiei sunt primii care suportă pierderile;
b) creditorii băncii supuse rezoluţiei suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii de lichidare silită, cu excepţia cazului în care Legea privind redresarea și rezoluția băncilor prevede în mod expres altfel;
c) organul de conducere al băncii supuse rezoluţiei este înlocuit, cu excepţia cazurilor în care păstrarea integrală sau parţială a organului de conducere, în funcţie de circumstanţe, este considerată de BNM necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
d) organul de conducere al băncii supuse rezoluţiei oferă întreaga asistenţă necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
e) persoanele fizice şi juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a băncii supuse rezoluţiei sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale;
f) fără a aduce atingere altor dispoziţii din Legea privind redresarea și rezoluția băncilor , creditorii din aceeaşi categorie sunt trataţi în mod egal, cu excepţia creditorilor care au deţineri calificate în capitalul social al băncii, a foştilor deţinători de cotă în capitalul social al băncii, faţă de care au fost dispuse măsuri în cazul nerespectării cerinţelor privind calitatea acţionariatului;
g) niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care banca ar fi fost lichidată prin intermediul procedurii de lichidare silită;
h) depozitele garantate sunt protejate în întregime;
i) acţiunile de rezoluţie se întreprind cu respectarea mecanismelor de siguranţă din Legea privind redresarea și rezoluția băncilor.

10. Care sunt instrumentele de rezoluție?

Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să aplice următoarele instrumente de rezoluţie băncilor dacă sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie:

vânzarea afacerii;
banca-punte;
separarea activelor (doar împreună cu un alt instrument de rezoluție);
recapitalizarea internă.

11. Ce este instrumentul „vânzarea afacerii”?

Instrumentul de vânzare a afacerii presupune exercitarea competenței BNM, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a transfera către un cumpărător care nu este o bancă-punte:

a) acţiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei;
b) oricare dintre activele, drepturile sau obligaţiile unei bănci supuse rezoluţiei sau totalitatea acestora.

Transferul respectiv are loc fără a obţine acordul acţionarilor băncii supuse rezoluţiei sau al oricărei părţi terţe, alta decât cumpărătorul, şi nu este supus niciunei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital, cu unele excepții stipulate în Legea privind redresarea și rezoluția băncilor.

Transferul trebuie să se realizeze în condiţii comerciale, în funcţie de circumstanţele existente şi în conformitate cu cadrul legal privind ajutorul de stat.

12. Ce este instrumentul „bancă-punte”?

Banca-punte este o persoană juridică, capitalul social fiind deţinut în întregime sau parţial de către una sau mai multe autorităţi publice, inclusiv de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, cu excepţia Băncii Naționale a Moldovei, dar controlată de BNM, în calitate de autoritate de rezoluţie, creată pentru a primi şi a deţine unele sau toate acţiunile, sau alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei ori unele sau toate activele, drepturile şi obligaţiile uneia sau ale mai multor bănci supuse rezoluţiei, în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vânzării băncii.

Transferul menţionat poate avea loc fără a obţine acordul acţionarilor băncii supuse rezoluţiei sau al oricărei părţi terţe, alta decât banca-punte, şi nu este supus niciunei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital.

BNM, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a stabili ca o bancă-punte să fie considerată drept o continuatoare a băncii supuse rezoluţiei şi să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de banca supusă rezoluţiei aferente activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală, iar valoarea totală a obligaţiilor transferate băncii-punte nu trebuie să depăşească valoarea totală a drepturilor şi activelor transferate de la banca supusă rezoluţiei.

Pentru a îndeplini obiectivele rezoluţiei, banca-punte poate fi constituită şi licenţiată fără ca aceasta să respecte, pentru o perioadă de cel mult 18 luni, la începutul funcţionării sale, cerinţele privind fondurile proprii.

13. Ce este instrumentul de „separare a activelor”?

Prin instrumentul de separare a activelor, Banca Națională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere activele, drepturile sau obligațiile unei bănci supuse rezoluţiei sau ale unei bănci-punte către unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor (vezi întrebarea 12). Competențele respective se realizează fără a obţine acordul acţionarilor băncii supuse rezoluţiei sau al oricărei părţi terţe, alta decât banca-punte. Acesta nu este supus niciunei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital.

14. Ce este un vehicul de administrare a activelor?

În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe:

a) capitalul social este deţinut în totalitate sau parţial de una sau mai multe autorităţi publice şi vehiculul de administrare a activelor este controlat de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în sensul celor prevăzute la art.231 alin.(1) lit.b) din Legea privind redresarea și rezoluția băncilor şi, în particular, având în vedere dispoziţiile art.141 din aceeași lege. Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, poate fi acţionar al vehiculului de administrare a activelor;
b) a fost creată în scopul de a primi, parţial sau integral, activele, drepturile şi obligaţiile uneia sau ale mai multe bănci supuse rezoluţiei sau ale unei bănci-punte.

Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate în scopul de a maximiza valoarea acestora prin intermediul unei eventuale vânzări sau prin lichidarea lor ordonată.

15. Ce este instrumentul „recapitalizare internă”?

Recapitalizarea internă (eng. bail-in) este instrumentul prin care autoritatea de rezoluție exercită competențe de reducere a valorii și/sau de conversie a unor datorii în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate a băncilor, pentru a absorbi pierderile și a recapitaliza banca în măsură suficientă.

Principii importante:

a) aplicarea unei măsuri de recapitalizare internă va fi întotdeauna precedată de absorbirea pierderilor de către acționari și deținătorii de alte instrumente de capital.
b) niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care instituția ar fi fost lichidată prin intermediul procedurii de insolvență.

Trebuie respectată o ierarhie strictă a creanțelor.

16. Care datorii pot fi utilizate în cadrul aplicării instrumentului de „recapitalizare internă”?

Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluție, tuturor datoriilor unei bănci cu excepția acelor care sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument.

Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii:

depozitele garantate;
obligațiile garantate, inclusiv obligațiunile garantate şi datoriile sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului suport şi care, în temeiul cadrului legislativ, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate;
orice datorie care rezultă în virtutea deținerii de către bancă a unor active sau lichidități ce aparțin clienților, inclusiv active sau lichidităţi deţinute în numele unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, cu condiţia ca respectivul client să fie protejat în baza legislaţiei aplicabile privind procedura de lichidare silită a băncii;
orice datorie care rezultă în virtutea existenţei unei relaţii fiduciare între bancă, în calitate de fiduciar, şi o altă persoană, în calitate de beneficiar, cu condiţia ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislaţiei civile sau a celei privind procedura de lichidare silită a băncii;
datoriile faţă de bănci cu o scadenţă iniţială mai mică de şapte zile;
datoriile cu o scadenţă reziduală mai mică de şapte zile faţă de sistemele de plăţi şi de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare sau operatorii acestor sisteme sau faţă de participanţii la astfel de sisteme şi care rezultă din participarea la un astfel de sistem;
datoriile faţă de următoarele entităţi:
  a) angajatul, în ceea ce priveşte salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remuneraţie fixă acumulate, cu excepţia componentei variabile a remuneraţiei care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;
  b) creditorii comerciali, în scopul de a obţine sau nu profit în ceea ce priveşte furnizarea către bancă de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfăşurarea zilnică a activităţilor sale, inclusiv servicii informatice, utilităţi, precum şi închirierea, întreţinerea şi reparaţiile spaţiilor de lucru;
  c) Serviciul Fiscal de Stat şi autorităţile de asigurări sociale, cu condiţia ca datoriile respective să fie considerate creanţe privilegiate în baza legii aplicabile;
  d) schemele de garantare a depozitelor pentru datorii care decurg din contribuţiile datorate în conformitate cu legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor.

17. Există vreo implicare a mijloacelor financiare publice în cadrul aplicării acțiunilor de rezoluție?

În vederea participării la rezoluţia unei bănci, inclusiv prin intervenirea directă pentru evitarea lichidării acesteia, cu scopul de a îndeplini obiectivele rezoluţiei, se poate acorda sprijin financiar public extraordinar prin intermediul unor instrumente suplimentare de stabilizare financiară. Instrumentele publice de stabilizare financiară se utilizează în ultimă instanţă, în urma evaluării şi examinării posibilităţii de valorificare a altor instrumente de rezoluţie în măsură maxim posibilă, având în vedere şi necesitatea de menţinere, în acelaşi timp, a stabilităţii financiare.

Instrumentele de stabilizare financiară sunt următoarele:

a) instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital;
b) instrumentul de trecere temporară în proprietatea privată a statului.

18. Ce măsuri de siguranță sunt prevăzute pentru creditori?

În situaţia aplicării de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, a unuia sau mai multor instrumente de rezoluţie, aceasta are în vedere următoarele:

a) în cazul în care au fost transferate numai anumite părţi din drepturile, activele şi obligaţiile băncii supuse rezoluţiei, acţionarii şi creditorii ale căror creanţe nu au fost transferate primesc ca despăgubire pentru creanţele lor, cel puţin, o sumă egală cu cea pe care ar fi primit-o dacă banca supusă rezoluţiei ar fi fost lichidată prin procedura de lichidare silită;
b) în cazul în care se aplică instrumentul de recapitalizare internă, acţionarii şi creditorii ale căror creanţe au fost reduse sau convertite în titluri de capital nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă banca supusă rezoluţiei ar fi fost lichidată prin procedura de lichidare silită.

19. Care sunt metodele de finanțare a rezoluției?

În vederea asigurării aplicării eficace a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, se constituie fondul de rezoluţie bancară, ale cărui resurse se utilizează conform obiectivelor rezoluţiei.

Resursele fondului de rezoluție bancară se constituie din următoarele surse de finanțare:

a) contribuții anuale;
b) contribuții extraordinare;
c) împrumuturi și alte forme de finanțare.

În conformitate cu prevederile legale, băncile sunt notificate anual până la data 31 octombrie despre mărimea contribuției anuale pe care urmează să le plătească în anul următor, tranșele și termenele-limită de plată.

Utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară se decide de către Banca Națională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru acoperirea necesităților legate de aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție, după cum urmează:

a) pentru garantarea activelor sau obligaţiilor băncii supuse rezoluţiei, ale unei bănci-punte sau ale unui vehicul de administrare a activelor;
b) pentru a acorda împrumuturi băncii supuse rezoluţiei, unei bănci-punte sau unui vehicul de administrare a activelor;
c) pentru achiziţia de active ale băncii supuse rezoluţiei;
d) pentru a furniza finanțarea necesară unei bănci-punte ori unui vehicul de administrare a activelor;
e) pentru a plăti despăgubiri acționarilor sau creditorilor conform prezentei legi;
f) pentru a furniza finanțare băncii supuse rezoluţiei în locul reducerii valorii sau conversiei datoriilor anumitor creditori, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, iar autoritatea de rezoluţie a băncilor decide să excludă anumiți creditori din aria de aplicare a recapitalizării interne, conform prezentei legi;
g) pentru a acorda împrumuturi prin alte mecanisme de finanțare, în mod voluntar, conform prezentei legi;
h) pentru rambursarea împrumuturilor contractate şi a costurilor asociate acestora;
i) pentru a plăti serviciile de evaluare efectuate în conformitate cu art.72–84 şi 263, cu recuperarea ulterioară a cheltuielilor respective de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, de la banca supusă rezoluţiei;
j) pentru orice combinație a măsurilor prevăzute la lit.a)-i).

Resursele fondului de rezoluție bancară pot fi utilizate pentru luarea măsurilor prevăzute la lit.a-j și în relația cu un eventual achizitor în cadrul instrumentului de vânzare a afacerii.

20. Cu care autorități naționale și internaționale colaborează BNM, în calitate de autoritate de rezoluție?

În scopul asigurării unei colaborări eficiente pentru schimbul de informații în contextul realizării prevederilor Legii privind redresarea și rezoluția băncilor, Banca Națională a Moldovei, a încheiat Acorduri de cooperare cu unele autorități naționale, după cum urmează:

Acord de colaborare între Ministerul Finanțelor și Banca Națională a Moldovei cu privire la aplicarea instrumentelor de rezoluție bancară (din 2019) – stabilește mecanismul de conlucrare eficientă între părți privind aplicarea instrumentelor de rezoluție bancară, conform prevederilor Legii privind redresarea și rezoluția băncilor;

Acord de cooperare între BNM și Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar (din 2020) – stabilește modul de conlucrare în domeniile de competență ale părților în ceea ce privește schimbul de informații aferent situației sectorului bancar, și fondului de rezoluție gestionat de către FGDSB, în temeiul Legii privind redresarea și rezoluția băncilor;

Acord de colaborare între Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și Banca Națională a Moldovei (din 2020) – asigură schimbul de informații între părți pe domeniile de competență, inclusiv în baza prevederilor Legii privind redresarea și rezoluția băncilor .

De asemenea, BNM are încheiate acorduri de cooperare cu autoritățile din străinătate în ceea ce privește schimbul eficient de informații în domeniile de interes comun, inclusiv în domeniul gestiunii situațiilor de criză, și anume:

Acord de cooperare între Banca Națională a Moldovei și Banca Națională a României (din 2021);

Memorandumul de înțelegere dintre Banca Națională a Moldovei și Banca Centrală Europeană (din 2020);

Memorandumul de înțelegere dintre Banca Națională a Moldovei și banca centrală a Ungariei (Magyar Nemzeti Bank) (din 2020).

Totodată, Banca Națională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluție, în scopul consolidării stabilității financiare și asigurării schimbului eficient de informații interinstituțional, dezvoltă încontinuu relațiile bilaterale atât cu alte autorități naționale, cât și cu cele internaționale.