NOTA DE ARGUMENTARE
la proiectul Hotărârii Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei
„Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la amortizatoarele de capital ale băncilor”
Proiectul Hotărârii Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la amortizatoarele de capital ale băncilor” (în continuare – proiectul hotărârii) este elaborat în temeiul art.5 alin.(1) lit. d), art.11 alin.(1), art.27 lit. c), art.44 lit. a) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei și art.63 din Legea nr.202 din 06 octombrie 2017 privind activitatea băncilor.
Proiectul hotărârii este parte componentă a pachetului de regulamente elaborat de Banca Națională a Moldovei în cadrul proiectului TWINNING aferent consolidării capacității Băncii Naționale a Moldovei în domeniul reglementării și supravegherii bancare în contextul transpunerii Directivei 2013/36/EU și Regulamentului 575/2013, prin care în Uniunea Europeană a fost pus în aplicare cadrul internațional de reglementare Basel III.
Proiectul hotărârii instituie cerințe cu privire la fondurile proprii pe care băncile trebuie să le dețină în vederea constituirii amortizoarelor de capital (amortizor de conservare a capitalului; amortizor anticiclic de capital specific băncii; amortizor O-SII; amortizor de risc sistemic, amortizor combinat), având ca scop final prevenirea și atenuarea riscului macroprudențial și/sau a riscului sistemic, precum și particularitățile aferente stabilirii de către Banca Națională a Moldovei și calculării de către bănci a acestor amortizoare.
Amortizorul de conservare a capitalului are drept scop formarea unei rezerve de capital în perioade „calme” (perioade de recesiune). Pentru menținerea amortizorului de conservare a capitalului (egal cu cel mult 2,5 % din cuantumul total al expunerii la risc a băncii), băncile urmează să dețină fonduri proprii de nivel 1 de bază suplimentar la fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute pentru a respecta cerința de fonduri proprii prevăzută în actele normative ale Băncii Naționale a Moldovei aferente fondurilor proprii și cerințelor de capital. Acest amortizor se aplică tuturor băncilor din Republica Moldova.
În ceea ce privește amortizorul anticiclic de capital specific băncii, acesta are ca scop sporirea rezilienței sectorului bancar la pierderile potențiale induse de o creștere excesivă a creditării și se constituie în perioade de creștere excesivă a creditării, ca supliment la amortizorul de conservare a capitalului și poate fi stabilit în faza de contracție pentru absorbția pierderilor. În funcție de evoluția economică, acesta se stabilește între 0% și 2,5% din valoarea totală a expunerilor la risc cu o calibrare în trepte de 0,25%. Rata amortizatorului anticiclic de capital specific băncii se va stabili separat pentru Republica Moldova în vederea aplicării acestuia de către bănci.
Al treilea amortizor - amortizor O-SII, este specific fiecărei societăți de importanță sistemică din Republica Moldova (societăți de tip O-SII din Republica Moldova). Proiectul hotărârii prevede modul de identificare a societăți de tip O-SII din Republica Moldova, cerințele de menținere și stabilire a amortizorului O-SII, respectiv corelări între acest amortizor și amortizorul de risc sistemic. Banca Națională a Moldovei poate impune fiecărei societăți de tip O-SII din Republica Moldova să mențină un amortizor O-SII de până la 2% din cuantumul total al expunerii la risc. În cazul în care se aplică concomitent cu amortizorul de risc sistemic, se aplică doar unul, cel care este mai mare.
Amortizorul de risc sistemic se aplică pentru a preveni și a diminua riscul sistemic nonciclic manifestat pe termen lung sau riscul macroprudenţial (care nu sunt acoperite de alte acte normative ale BNM elaborate în temeiul Legii nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor), în sensul de risc de perturbare a sistemului financiar care poate să genereze consecințe negative semnificative pentru sistemul financiar și pentru economia reală a Republicii Moldova. Acest amortizor se impune tuturor băncilor în mărime de cel puțin 1% pe baza expunerilor la care se aplică amortizorul de risc sistemic. După caz, pot fi impuse cerințe diferite unuia și/sau mai multor subansambluri ale respectivelor bănci, inclusiv în contextul guvernanței corporative, stabilind rata acestui amortizor în trepte de ajustare graduale .
Proiectul hotărârii determină modalitatea de stabilire de către BNM a ratei amortizorului anticiclic pentru expunerile situate în Republica Moldova, particularitățile aferente recunoașterii sau, după caz, stabilirii de către BNM a ratei amortizorului anticiclic pentru expunerile situate în statele străine, precum și particularitățile aferente recunoașterii de către BNM a ratei amortizorului de risc sistemic stabilite de autoritatea relevantă din statul străin.
Amortizorul combinat este constituit din amortizorul de conservare a capitalului plus, după caz, amortizorul anticiclic de capital specific băncii, amortizorul O-SII și amortizorul de risc sistemic.
Pentru băncile care nu respectă cerințele de amortizor stabilite de Banca Națională a Moldovei, în vederea neadmiterii distribuirilor excesive proiectul impune un șir de restricții privind distribuirile (de ex.plăți de dividende și răscumpărări de acțiuni, plăți discreționare de alte instrumente de capital incluse în categoria CET1 și plata unor prime discreționare către personal), calcularea sumei maxime distribuibile și alte cerințe pentru bănci, inclusiv de prezentare a planului de conservare a capitalului, în cazul în care banca nu deține un nivel suficient al fondurilor proprii care să permită conformarea cu cerințele de acoperire a amortizoarelor de capital (măsuri de conservare a capitalului). Aceste cerințe au ca scop neadmiterea reducerii sumei totale a capitalurilor proprii din cadrul sistemului financiar într-un moment în care acest capital ar fi necesar pentru a absorbi pierderile aflate în creștere.
Aprobarea proiectului hotărârii va contribui la conservarea capitalului pentru a constitui rezerve în cadrul băncii, dar și al sectorului bancar, ce pot fi utilizate în condiții de stres, și, respectiv, la atingerea obiectivului macroprudențial de a proteja sectorul bancar de perioade de creștere în exces a creditării.
