• Programul primirii în audiență a cetățenilor de către conducerea Băncii Naționale a Moldovei.
    Înscrierea solicitanților pentru audiență se efectuează în temeiul demersului în scris privind subiectul abordat.

  • Anca Dragu, guvernator

    Prima zi de miercuri a lunii: 14:00-16:00.
    Telefon: +373 22 822 606.

  • Vladimir Munteanu, prim-viceguvernator

    A doua zi de miercuri a lunii: 14:00-16:00.
    Telefon: +373 22 822 606.


  • Tatiana Ivanicichina, viceguvernator

    A treia zi de miercuri a lunii: 14:00-16:00.
    Telefon: +373 22 822 607.


  • Constantin Șchendra, viceguvernator

    A patra zi de miercuri a lunii: 14:00-16:00.
    Telefon: +373 22 822 607.

Vă rugăm să luați cunoștință cu cerințele înaintate față de primirea și examinarea petițiilor și cererilor de acces la informații de interes public adresate Băncii Naționale a Moldovei.

Detalii.

 

Bine ați venit pe pagină oficială a Băncii Naționale a Moldovei!

Main navigation BNM

Extinde Ascunde
28.07.2006

Recomandări cu privire la sistemul de dirijare a riscului de ţară şi de transfer de către băncile din Republica Moldova, aprobate prin HCA al BNM nr. 188 din 13.07.2006

Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 116-119/430 din 28.07.2006

Aprobat prin Hotărârea Consiliului
de administraţie al Băncii Naţionale
a Moldovei nr.188 din 13.07.2006

RECOMANDĂRI
cu privire la sistemul de dirijare a riscului de
ţară şi de transfer de către băncile din Republica Moldova

1. Baza

Recomandările cu privire la dirijarea riscului de ţară şi de transfer de către băncile din Republica Moldova (în continuare Recomandări) sunt elaborate în conformitate cu împuternicirile Băncii Naţionale a Moldovei, prevăzute la articolele 11 şi 44 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, articolele 1, 17, 25, 29, 33, 34, 40 din Legea instituţiilor financiare.

2. Scopul

Prezentele Recomandări sunt elaborate pentru a oferi băncilor principii minime care urmează a fi luate în consideraţie la elaborarea sistemelor proprii privind gestionarea riscului de ţară şi de transfer. Recomandările dezvăluie cadrul de bază privind identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul riscului de ţară şi de transfer. Băncile trebuie să stabilească sistemul de dirijare a riscului de ţară şi de transfer în cadrul general de management al riscurilor. Componentele expuse în Recomandări nu sunt exhaustive, dar oferă o bază pentru politicile şi procedurile bancare. Recomandările în cauză determină modalitatea specifică de organizare a sistemelor de control intern aferente gestionării riscului de ţară şi de transfer.

3. Aplicarea

Prezentele Recomandări se aplică tuturor băncilor cu expuneri valutare şi transfrontaliere. Asemenea expuneri pot fi sub formă de numerar, plasamente, conturi corespondente, investiţii, credite şi alte active de bilanţ şi extrabilanţ, de asemenea şi sursele de finanţare.

4. Definiţii

4.1.Riscul de ţară – riscul când condiţiile şi evenimentele economice, sociale şi politice dintr-o ţară străină vor afecta activitatea băncii.
4.2.Riscul de transfer – riscul imposibilităţii convertirii de către o entitate străină a unor obligaţiuni financiare în valuta necesară plăţii din cauza lipsei sau indisponibilităţii acestei valute ca urmare a unor restricţii impuse de către ţara respectivă.

5. Responsabilitatea conducerii băncii

5.1. Consiliul băncii este responsabil de aprobarea şi revizuirea periodică, cel puţin o dată pe an, a unui sistem de control intern adecvat privind gestionarea riscului de ţară şi de transfer. Dispunerea de un astfel de sistem constituie mijlocul eficient prin care banca poate să evite implicarea în riscuri excesive aferente activităţii sale internaţionale.
5.2. Conducerea executivă este responsabilă de implementarea adecvată a sistemului privind gestionarea riscului de ţară şi de transfer.

6. Componentele sistemului de gestionare a riscului de ţară şi de transfer

6.1. Elaborând sistemul de dirijare a riscului de ţară şi de transfer, băncile trebuie să realizeze cel puţin următoarele obiective:

  • supravegherea de către consiliul băncii;
  • politică şi proceduri de administrare a riscului;
  • proceduri de evaluare şi raportare a riscului;
  • procese de analiză a riscului de ţară şi rating ale ţărilor individuale;
  • determinarea limitelor de expunere pentru ţări, valute şi entităţi din cadrul ţărilor;
  • evaluarea regulată a condiţiilor din ţări individuale;
  • mecanisme adecvate de control intern.

6.2. Supravegherea de către consiliul băncii
Consiliul băncii este responsabil de:
1. aprobarea şi revizuirea politicii băncii privind activităţile ei internaţionale în conformitate cu scopurile strategice şi expunerea la risc a băncii;
2. adoptarea şi revizuirea limitelor de expunere faţă de ţări, regiuni, valute individuale;
3. monitorizarea, în baza informaţiei prezentate de către conducerea executivă, auditul intern, auditul extern, etc., a corespunderii activităţii băncii politicii privind gestionarea riscului de ţară şi de transfer, inclusiv evoluţiei riscurilor date.
6.3. Politica şi procedurile de administrare a riscului
Consiliul băncii este responsabil pentru elaborarea şi asigurarea aplicării unei politici care va include proceduri clar definite pentru gestionarea riscului de ţară şi de transfer. Consiliul băncii trebuie să definească rolurile şi responsabilităţile aferente gestionării riscului de ţară şi de transfer ale persoanelor, comitetelor din cadrul structurii organizaţionale. Schema trebuie să separe tranzacţiile de afaceri care implică aceste expuneri de managementul riscului expunerilor suportate. Implementarea trebuie să se axeze pe:
1. un proces de determinare a limitelor expunerilor pentru ţări/regiuni şi valute individuale;
2. obligaţiuni şi responsabilităţi ale persoanelor implicate în luarea deciziilor cu privire la managementul riscului de ţară şi de transfer;
3. specificarea activităţilor, investiţiilor şi instrumentelor autorizate şi stabilirea celor acceptabile şi inacceptabile. Conducerea executivă trebuie să asigure că politica, standardele şi procedurile aferente sunt aduse la cunoştinţa subdiviziunilor şi personalului respectiv.
6.4. Procedurile de identificare, evaluare, monitorizare şi raportare a riscului
1. Procedurile de evaluare a expunerilor de ţară/regiune şi de valută trebuie să corespundă caracterului şi scopului extinderii activităţilor externe ale băncii. Gradul de detaliere trebuie să fie suficient pentru a identifica toate expunerile semnificative şi trebuie să ofere informaţie suficientă în vederea asigurării performanţei analizei riscului. Procedurile trebuie să includă toate expunerile băncii şi ale grupului său consolidat la o ţară/regiune sau valută particulară.
2. Procedurile de raportare trebuie să prevadă prezentarea regulată către conducerea băncii a informaţiei cu privire la expunerile transfrontaliere ale băncii. Rapoartele către conducerea băncii trebuie să fie de o structură şi frecvenţă corespunzătoare nivelului de operaţiuni şi de expuneri înregistrate de către bancă.
3. Procedurile de evaluare şi raportare trebuie să permită conducerii băncii cel puţin să monitorizeze expunerile privind:
3.1. Realocarea riscului (de ex., de la un debitor către un garant din altă ţară) care reprezintă posibilitatea localizării finale a riscului într-o expunere ce poate fi în altă ţară decât în ţara părţii obligate faţă de bancă.
Procedurile trebuie să permită monitorizarea expunerilor în conformitate cu:
a) ţara părţii obligate (de ex., ţara de reşedinţă a debitorului, corespondentului, contra-părţii etc.);
b) ţara în care riscul este în final localizat (de ex., ţara garantului către care riscul este transferat).
3.2. Consolidarea tuturor expunerilor din cadrul băncii şi din cadrul grupului bancar, precum şi expunerilor clienţilor grupului.
Procedurile trebuie să prevadă compilarea expunerilor şi să permită conducerii să monitorizeze:
a) expunerile totale în cadrul băncii ale unui grup-client consolidat faţă de ţări şi valute individuale;
b) expunerile totale ale băncii faţă de subdiviziunile sale străine;
c) expunerile totale ale băncii şi subdiviziunilor sale faţă de membrii individuali ai grupului consolidat.
3.3.Monitorizarea pe ţară, regiune, valută şi conform altor caracteristice care sunt importante pentru bancă.
Expunerea unei bănci faţă de o ţară/valută individuală trebuie să includă toate conturile de bilanţ şi extrabilanţ cu privire la clienţii care sunt rezidenţi ai ţării date. Acestea pot fi monitorizate în conformitate cu următoarele aspecte:
a) valorile de bilanţ şi extrabilanţ;
b) maturitatea reziduală;
c) maturitatea contractuală;
d) tipul de client (ţară, bancă, persoană juridică non-bancară, persoană fizică)
6.5. Procesul de analiză şi rating al riscului de ţară şi de transfer
1. Procesul de analiză a băncii aferent expunerilor la riscul de ţară şi de transfer depinde de mărimea şi impactul potenţial al acestor expuneri. Procesul de analiză a riscului de ţară şi de transfer conţine următoarele aspecte:
1.1. Analiza trebuie să se refere cel puţin la următoarele:
a) examinarea riscului politic, pentru evaluarea stabilităţii:

  • stabilitatea guvernamentală,
  • condiţiile sociale şi economice,
  • mediul investiţional,
  • conflictele interne din cadrul ţării,
  • conflictele externe ale ţării;

b) examinarea riscului economic, pentru evaluarea dezvoltării economice:

  • PIB pe cap de locuitor,
  • creşterea PIB,
  • rata inflaţiei,
  • deficitul bugetului de stat,
  • raportul contului curent al balanţei de plăţi către PIB;

c) examinarea riscului financiar, pentru a evalua abilitatea de plată a obligaţiunilor externe

  • ponderea datoriei externe la rata PIB,
  • serviciul datoriei la indicele anual al exporturilor,
  • contul curent al balanţei de plăţi la indicele anual al exporturilor,
  • rezervele valutare pentru acoperirea importurilor (în luni),
  • stabilitatea ratei de schimb.

1.2. Analiza unei ţări particulare trebuie să fie efectuată cel puţin o dată pe an sau mai frecvent dacă monitorizarea ţării dezvăluie evenimente sau condiţii care ar putea influenţa o modalitate adversă a profilului riscului de ţară şi de transfer.
1.3. Analiza trebuie să fie suficient documentată şi concluziile aduse la cunoştinţa subdiviziunilor care ar putea fi afectate de risc, în ordinea ajustării limitelor relative la expuneri, dacă este necesar.
2. Rezultatul analizei riscului de ţară constă în acordarea ratingului unei ţări care să reflecte real profilul de risc al acesteia. Ratingul se utilizează ca bază pentru determinarea limitelor de expunere.
3. Băncile pot folosi evaluările şi ratingul agenţiilor cu renume cum ar fi: Standard & Poor’s, Moodys, Fitch, etc. Datele pot fi obţinute şi din publicaţiile şi paginile web ale FMI sau Băncii Mondiale, Ghidul internaţional al riscului ţării publicat de Grupul PRS sau Revista Internaţională de Risc şi Plăţi editată de Dun & Bradstreet. Aceste surse pot fi folosite pentru suplimentarea evaluării proprii a băncii şi nu trebuie să servească ca un substitut deplin al acesteia.
6.6. Determinarea limitelor de expunere pentru ţări, valute şi entităţi din cadrul ţărilor
1. În baza analizei ţărilor individuale, banca trebuie să stabilească limitele de expuneri pentru ţări şi pentru tranzacţiile valutare. La stabilirea limitelor trebuie să se ţină cont de:
a) strategia băncii privind activităţile sale internaţionale;
b) disponibilitatea băncii de a se expune riscului faţă de ţara respectivă;
c) înţelegerea oportunităţilor de a activa în ţara respectivă;
d) predispunerea băncii de a susţine necesităţile de business internaţional ale clienţilor autohtoni ai băncii.
2. Sistemul băncii de gestionare a riscului de ţară şi de transfer trebuie să prevadă ca limitele de expuneri să fie propuse de conducerea executivă pentru aprobare consiliului băncii şi ulterior să fie aduse la cunoştinţa subdiviziunilor şi personalului implicat. Limitele trebuie să fie periodic revizuite. Consiliul băncii şi conducerea executivă trebuie să fie informaţi cu privire la excepţii şi motivele acestora.
3. Banca trebuie să stabilească o limită pe ţară, în cadrul căreia, în funcţie de necesităţi, banca poate limita expunerea la risc pe sectoare economice, entităţi şi produse corespunzătoare operaţiunilor de afaceri ale băncii.
6.7. Evaluarea regulată a condiţiilor din ţările individuale
Frecvenţa evaluării profilului de risc al unei ţări trebuie să se bazeze pe natura şi volumul expunerilor băncii faţă de această ţară. Pentru expunerile mai mici sau ţările cu un grad înalt de transparenţă, băncile pot utiliza analizele agenţiilor străine de rating. Condiţiile şi limitele trebuie revizuite nu mai rar de o dată pe an.
6.8. Mecanisme adecvate de control intern
Banca trebuie să asigure că sistemele de control intern dau posibilitate de a determina corespunderea activităţii băncii cu cerinţele politicilor şi procedurilor băncii de gestionare a riscului de ţară şi de transfer, precum şi de a evalua eficacitatea acestora.

7. Dispoziţii finale

7.1. Băncile, în termen de până la 1 ianuarie 2007 vor perfecţiona sistemele de control intern, ţinând cont de prezentele Recomandări.
7.2. Prezentele Recomandări intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Abonare la conținut
CAPTCHA
Întrebare pentru a verifica că sunteţi persoană fizică (în scopul prevenirii transmiterilor automate a spam-ului).