• Zilele și orele de primire în audiență a cetățenilor de către conducerea Băncii Naționale.

  • Sergiu Cioclea, Guvernator al Băncii Naţionale

    Prima zi de luni a lunii: 14.00-17.00.
    Programare la telefon: +373 22 822 606;

  • Ion Sturzu, Viceguvernator al Băncii Naţionale

    A patra zi de luni a lunii: 14.00-17.00.
    Programare la telefon: +373 22 822 607.

Vă rugăm să luați cunoștință cu cerințele înaintate față de primirea și examinarea petițiilor adresate Băncii Naționale a Moldovei.

Detalii

 

Bine ați venit pe pagină oficială a Băncii Naționale a Moldovei!

Main navigation BNM

Extinde Ascunde
26.05.2017

Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor nr. 232 din 03.10.2016

 

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

 

L E G E
privind redresarea şi rezoluţia băncilor

nr. 232  din  03.10.2016

 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 343-346 art. 707 din 04.10.2016

* * *

Prezenta lege organică este adoptată în temeiul prevederilor art.1061 din Constituţie, prin angajarea răspunderii Guvernului faţă de Parlament.

 

TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. 
(1) Prezenta lege stabileşte reguli şi proceduri privind redresarea şi rezoluţia băncilor din Republica Moldova.
(2) În exercitarea competenţelor sale decurgînd din prezenta lege în relaţie cu o bancă, Banca Naţională a Moldovei are în vedere natura activităţii desfăşurate, structura acţionariatului, profilul de risc, dimensiunea, statutul juridic şi gradul de interconectare al acesteia cu sistemul financiar în general, extinderea şi complexitatea activităţii acesteia, precum şi măsura în care banca furnizează servicii sau activităţi de investiţii, astfel cum acestea sînt definite potrivit prevederilor legislaţiei privind piaţa de capital.

Articolul 2. 
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1) acord de compensare – orice înţelegere sau clauză potrivit căreia mai multe creanţe sau obligaţii pot fi transformate într-o singură creanţă netă, inclusiv acordurile de compensare cu exigibilitate imediată potrivit cărora, la producerea unui eveniment determinat (oricum şi oriunde ar fi definit acesta), obligaţiile părţilor devin imediat exigibile sau sînt stinse şi sînt, în oricare dintre cazuri, transformate sau înlocuite de o singură creanţă netă;
2) acord de compensare reciprocă – orice înţelegere sau clauză prin care două sau mai multe creanţe sau obligaţii existente între banca supusă rezoluţiei şi o contrapartidă se sting reciproc;
3) acţionar – deţinător de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate;
4) acţionar afectat – deţinător de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate ale cărui instrumente au fost anulate în urma aplicării măsurilor prevăzute la art.231 alin.(1) lit.h);
5) acţiune de rezoluţie – decizie de a supune o bancă rezoluţiei în conformitate cu art.58; aplicarea unui instrument de rezoluţie sau exercitarea uneia sau mai multor competenţe de rezoluţie;
6) asigurare de lichiditate în situaţii de urgenţă – furnizare de lichiditate de către banca centrală din bani ai băncii centrale sau orice altă formă de asistenţă care poate conduce la creşterea volumului de bani ai băncii centrale, unei bănci solvabile, care se confruntă cu probleme temporare de lichiditate, fără ca o astfel de operaţiune să fie parte componentă a politicii monetare;
7) autoritate competentă – autoritate competentă cu privire la reglementarea, licenţierea şi supravegherea prudenţială a băncilor, potrivit prevederilor Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995;
8) autoritate de rezoluţie – autoritate împuternicită să aplice instrumente de rezoluţie şi să exercite competenţe de rezoluţie, potrivit prezentei legi;
9) autoritate naţională macroprudenţială desemnată – autoritate însărcinată cu realizarea politicii macroprudenţiale;
10) bancă – entitate astfel definită în art.3 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995;
11) bancă-punte – persoană juridică ce îndeplineşte cerinţele prevăzute la art.111;
12) capacitate de redresare – capacitate a unei bănci de a-şi restabili poziţia financiară după o deteriorare semnificativă a acesteia;
13) cerinţe privind fondurile proprii – cerinţe prevăzute în reglementările Băncii Naţionale a Moldovei privind suficienţa capitalului;
14) competenţă de reducere a valorii sau de conversie – competenţă specificată la art.220 şi art.231 alin.(1) lit.e)-i);
15) competenţă de transfer – competenţă de a transfera acţiuni, alte instrumente de proprietate, instrumente de datorie, active, drepturi sau obligaţii ori orice combinaţie a acestora de la o bancă supusă rezoluţiei către un destinatar, potrivit art.231 alin.(1) lit.c) sau d);
16) contracte financiare:
a) contracte pe titluri de valoare, inclusiv contracte de cumpărare, vînzare sau împrumut de titluri de valoare, grupuri sau indici de titluri de valoare ori opţiuni pe un titlu de valoare, grup sau indice de titluri de valoare ori tranzacţii repo sau reverse repo implicînd orice astfel de titluri de valoare, grupuri sau indici de titluri de valoare;
b) contracte pe mărfuri, inclusiv contracte de cumpărare, vînzare sau împrumut de mărfuri, grupuri sau indici de mărfuri pentru livrări viitoare ori opţiuni pe o marfă, un grup sau un indice de mărfuri ori tranzacţii repo sau reverse repo implicînd orice astfel de mărfuri, grupuri sau indici de mărfuri;
c) contracte futures şi forward, inclusiv contractele (altele decît cele pe mărfuri) privind cumpărarea, vînzarea sau transferul de mărfuri sau bunuri de orice natură, de servicii, drepturi sau interese contra unui anumit preţ, la un anumit moment în viitor;
d) contracte swap, inclusiv swapuri şi opţiuni pe rata dobînzii; acorduri pe cursul valutar la vedere sau de alt tip pe piaţa valutară; swapuri pe valută, pe indici ai acţiunilor sau pe acţiuni, pe indici ai datoriei sau pe datorii, pe indici ai mărfurilor sau pe mărfuri, condiţii meteorologice; emisii sau inflaţie ori swapuri pe randamentul total, pe marja de credit sau swapuri pe riscul de credit sau orice acord ori tranzacţie similară care face obiectul unor tranzacţionări repetate pe pieţele swapurilor sau ale instrumentelor financiare derivate;
e) acorduri de împrumut interbancar în cazul cărora împrumutul se acordă pe o perioadă de maximum trei luni;
f) acorduri-cadru referitoare la toate tipurile de contracte sau acorduri prevăzute la lit.a)-e);
g) alte contracte şi acorduri care pot fi calificate drept financiare;
17) contraparte centrală – entitate care se interpune între instituţiile participante la un sistem şi care acţionează ca partener exclusiv al acestor instituţii în ceea ce priveşte ordinele lor de plată/ordinele lor de transfer;
18) creditor afectat – creditor a cărui creanţă este legată de un element de datorie redus sau convertit în acţiuni sau alte instrumente de proprietate, ca urmare a exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie în contextul instrumentului de recapitalizare internă;
19) criză sistemică – perturbare a sistemului financiar care poate să conducă la consecinţe negative grave pentru piaţa internă şi economia reală şi care poate fi generată de oricare dintre tipurile de intermediari financiari, pieţe şi infrastructuri, întrucît oricare dintre aceştia poate fi de importanţă sistemică într-o anumită măsură;
20) datorii eligibile – datorii şi instrumente de capital ale unei bănci, care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 sau instrumente de fonduri proprii de nivelul 2, care nu sînt excluse din sfera aplicării instrumentului de recapitalizare internă;
21) depozit – depozit astfel definit în Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995;
22) depozite eligibile – depozite care nu sînt incluse în categoria depozitelor ce nu sînt garantate, potrivit dispoziţiilor Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;
23) depozite garantate – depozite a căror plată este garantată în limita plafonului de garantare, potrivit dispoziţiilor Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;
24) destinatar – entitate căreia îi sînt transferate acţiuni, alte instrumente de proprietate, instrumente de datorie, active, drepturi sau alte obligaţii sau orice combinaţie a acestora de la o bancă supusă rezoluţiei;
25) drept de încetare – drept de a denunţa un contract, drept de a accelera executarea, de a stinge ori de a compensa obligaţii sau drept care rezultă din orice clauză cu efect similar în baza căreia se pot suspenda, modifica sau stinge obligaţii ale uneia dintre părţile la contract sau dintr-o clauză care împiedică naşterea unei obligaţii în temeiul contractului, obligaţie care ar fi existat în absenţa acesteia;
26) funcţii critice – activităţi, servicii sau operaţiuni a căror întrerupere poate conduce la perturbări în furnizarea unor servicii esenţiale pentru economia reală sau la perturbarea stabilităţii financiare date fiind dimensiunea, cota de piaţă, interconexiunile interne şi externe, complexitatea băncii sau derularea de către bancă a activităţilor transfrontaliere; are relevanţă, în special, capacitatea de substituire a acestor activităţi, servicii sau operaţiuni;
27) instrument de recapitalizare internă – mecanism prin care autoritatea de rezoluţie exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor unei bănci supuse rezoluţiei în conformitate cu art.151-153;
28) instrument de separare a activelor – mecanism prin care autoritatea de rezoluţie transferă active, drepturi sau obligaţii ale unei bănci supuse rezoluţiei către un vehicul de administrare a activelor în conformitate cu art.138-150;
29) instrument de vînzare a afacerii – mecanism prin care autoritatea de rezoluţie transferă acţiuni sau alte instrumente de proprietate, emise de o bancă supusă rezoluţiei, sau active, drepturi sau obligaţii ale unei bănci supuse rezoluţiei către un cumpărător care nu este bancă-punte, conform art.94-109;
30) instrumente de capital relevante potrivit prevederilor art.151-230 – instrumente de fonduri proprii de nivelul 2 şi instrumente adiţionale de fonduri proprii de nivelul 1, conform reglementărilor Băncii Naţionale a Moldovei;
31) instrumente de datorie în sensul art.231 alin.(1) lit.g) şi j) – obligaţiuni şi alte forme de datorii transferabile, instrumente care creează sau recunosc o datorie şi instrumente care dau dreptul de a achiziţiona instrumente de datorie;
32) instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 – titluri de capital incluse în capitalul de gradul întîi al băncii, conform reglementărilor Băncii Naţionale a Moldovei;
33) instrumente de fonduri proprii de nivelul 2 – titluri de capital incluse în capitalul de gradul doi al băncii, cu excepţia datoriilor subordonate, conform reglementărilor Băncii Naţionale a Moldovei;
34) instrumente de proprietate – acţiuni şi alte instrumente de capital care conferă drept de proprietate, instrumente care sînt convertibile în sau dau dreptul de a achiziţiona acţiuni sau alte instrumente de capital şi instrumente reprezentînd interese în acţiuni sau în alte instrumente de capital care conferă drepturi de proprietate;
35) instrument al băncii-punte – mecanism prin care autoritatea de rezoluţie transferă acţiuni sau alte instrumente de proprietate, emise de o bancă supusă rezoluţiei, sau active, drepturi ori obligaţii ale unei bănci supuse rezoluţiei către o bancă-punte, conform art.110-137;
36) investitor – orice persoană care a încredinţat fonduri băneşti sau instrumente financiare unei firme de investiţii, în scopul prestării de servicii de investiţii financiare;
37) lichidare – valorificare a activelor unei bănci;
38) linii de activitate de bază – linii de activitate şi servicii asociate care reprezintă importante surse de venit, de profit sau de valoare a francizei pentru o bancă;
39) măsură de gestionare a crizelor – acţiune de rezoluţie sau numire a unui administrator special conform art.66 ori a unei persoane conform art.192 sau 259;
40) măsură de prevenire a crizelor – exercitare a competenţelor pentru înlăturarea directă a deficienţelor sau a obstacolelor din calea posibilităţii de redresare conform art.21, exercitare a competenţelor pentru înlăturarea directă a deficienţelor sau a obstacolelor din calea posibilităţii de soluţionare conform art.35-41, aplicare a măsurilor de intervenţie timpurie, numire a unui administrator temporar sau exercitare a competenţei de reducere a valorii sau de conversie potrivit art.219-230;
41) microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii – întreprinderi care corespund definiţiei prevăzute la art.2 din Legea privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii nr.206-XVI din 7 iulie 2006;
42) obligaţie garantată – datorie pentru care dreptul creditorului la plată sau la altă formă de executare a obligaţiei este asigurat printr-un privilegiu, gaj ori alt contract de garanţie reală sau prin orice alt mijloc de garantare, indiferent de forma juridică în care se constituie garanţia, inclusiv datorii care rezultă din tranzacţii repo sau din alte contracte de garanţie cu transfer de proprietate;
43) obligaţiune garantată – obligaţiune emisă de o bancă;
44) organ de conducere al unei bănci – consiliu şi organ executiv al băncii;
45) piaţă reglementată – piaţă astfel cum este definită potrivit prevederilor legislaţiei privind piaţa de capital;
46) procedură de lichidare silită a băncii – procedură de lichidare a băncii de către Banca Naţională a Moldovei conform dispoziţiilor Legii nr.550-XIII din 21 iulie 1995 instituţiilor financiare;
47) rată a fondurilor proprii – coeficient al suficienţei capitalului, stabilit potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a Moldovei;
48) rată de conversie – factor care determină numărul de acţiuni sau alte instrumente de proprietate în care o datorie dintr-o anumită clasă va fi transformată, cu referinţă fie la un singur instrument din clasa respectivă, fie la o unitate valorică specificată dintr-o creanţă;
49) rezoluţie – aplicare a unui instrument de rezoluţie pentru scopul atingerii unuia sau mai multora dintre obiectivele rezoluţiei prevăzute la art.56;
50) sprijin financiar public extraordinar – ajutor de stat în înţelesul art.3 din Legea nr.139 din 15 iunie 2012 cu privire la ajutorul de stat, destinat păstrării sau restabilirii viabilităţii, lichidităţii sau solvabilităţii unei bănci;
51) sumă agregată – sumă totală cu care autoritatea de rezoluţie a determinat că trebuie reduse sau convertite datoriile eligibile, conform art.171;
52) vehicul de administrare a activelor – persoană juridică care îndeplineşte cerinţele prevăzute la 139.
[Art.2 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 3. 
(1) În sensul prezentei legi, Banca Naţională a Moldovei este autoritate competentă, precum şi autoritate de rezoluţie.
(2) În vederea exercitării mandatului prevăzut la alin.(1), Banca Naţională a Moldovei:
a) asigură, în cadrul organizării sale interne, independenţa operaţională şi evitarea conflictului de interese între structura care exercită funcţia de rezoluţie potrivit prezentei legi şi structura care exercită funcţia de supraveghere, precum şi între structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structurile care exercită alte funcţii conform dispoziţiilor legale;
b) se asigură că dispune de resursele şi capacitatea operaţională necesare, inclusiv de personal cu experienţă, pentru a aplica acţiunile de rezoluţie şi că este în măsură să îşi exercite competenţele cu rapiditatea şi flexibilitatea necesare în vederea atingerii obiectivelor rezoluţiei;
c) stabileşte pentru personalul implicat în exercitarea funcţiei de rezoluţie, în temeiul prezentei legi, linii distincte de raportare şi separare structurală faţă de personalul ce exercită sarcini de supraveghere ori faţă de personalul implicat în exercitarea altor funcţii ale Băncii Naţionale a Moldovei;
d) adoptă şi publică, pentru scopul prezentului articol, normele interne relevante necesare, inclusiv cele privind secretul profesional şi schimbul de informaţii între structurile responsabile cu diferitele funcţii exercitate potrivit legii;
e) stabileşte proceduri pentru ca structurile şi persoanele care exercită, în numele Băncii Naţionale a Moldovei, funcţia de supraveghere şi, respectiv, pe cea de rezoluţie să coopereze îndeaproape la pregătirea, planificarea şi aplicarea deciziilor de rezoluţie.

Articolul 4.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este autoritatea de contact pentru asigurarea cooperării şi coordonării cu autorităţile relevante din alte state.

Articolul 5. 
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, informează Ministerul Finanţelor în legătură cu toate deciziile adoptate în temeiul prezentei legi, iar în cazul deciziilor care au impact fiscal direct, obţine aprobarea Guvernului înainte de implementarea deciziei, înaintînd în acest sens o solicitare Ministerului Finanţelor, conform prevederilor prezentei legi.

Articolul 6. 
(1) Instrumentele de rezoluţie ocrotesc interesul public de apărare a stabilităţii financiare şi se aplică atunci cînd sînt necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei, respectiv cînd banca nu poate fi lichidată în conformitate cu procedura de lichidare silită, deoarece acest lucru ar putea destabiliza sistemul financiar.
(2) În aplicarea instrumentelor şi măsurilor de rezoluţie, cerinţele prevăzute în Legea nr.139 din 15 iunie 2012 cu privire la ajutorul de stat nu sînt aplicabile.

 

 

TITLUL II
PREGĂTIREA


Capitolul I
PLANIFICAREA REDRESĂRII ŞI A REZOLUŢIEI


Secţiunea 1
Dispoziţii generale

Articolul 7. 
(1) Băncile care deţin o pondere importantă în sistemul financiar naţional elaborează propriile planuri de redresare în conformitate cu art.9-22 şi fac obiectul unor planuri de rezoluţie individuale în conformitate cu art.23-31.
(2) În aplicarea prevederilor prezentului articol se consideră că o bancă are o pondere importantă în sistemul financiar naţional dacă îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:
a) valoarea totală a activelor sale depăşeşte nivelul stabilit de Banca Naţională a Moldovei potrivit reglementărilor emise de aceasta;
b) ponderea activelor totale în produsul intern brut al Republicii Moldova depăşeşte 20%, cu excepţia cazului în care valoarea activelor totale este sub nivelul stabilit de Banca Naţională a Moldovei potrivit reglementărilor emise de aceasta.

Articolul 8. 
(1) Prin excepţie de la dispoziţiile art.9-31, avînd în vedere elementele prevăzute la art.1 alin.(2), precum şi evaluarea impactului pe care situaţia de dificultate majoră a unei bănci şi lichidarea silită a acesteia l-ar putea avea asupra pieţelor financiare, asupra altor bănci, asupra condiţiilor de finanţare şi asupra economiei per ansamblu, precum şi potenţialele efecte negative semnificative generate de situaţia de dificultate majoră a băncii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă şi autoritate de rezoluţie, poate stabili cerinţe simplificate privind planul de redresare şi planul de rezoluţie al respectivei bănci, în ceea ce priveşte:
a) conţinutul şi detaliile planurilor de redresare şi de rezoluţie prevăzute la art.9-31;
b) data pînă la care primele planuri de redresare şi de rezoluţie vor fi elaborate şi frecvenţa de actualizare a acestor planuri, care poate fi mai mică decît cea prevăzută în prezenta lege;
c) conţinutul şi nivelul de detaliere a informaţiilor solicitate băncilor, în conformitate cu art.13 alin.(1) lit.a) şi b), art.31 alin.(1) şi secţiunile A şi B din anexa care face parte integrantă din prezenta lege;
d) nivelul de detaliere a informaţiilor necesare evaluării posibilităţii de soluţionare prevăzute la art.32-34 şi în secţiunea C din anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) Evaluarea de la alin.(1) se va realiza de către Banca Naţională a Moldovei, dacă este cazul, după consultarea cu autoritatea naţională macroprudenţială desemnată.
(3) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, şi, după caz, de autoritate de rezoluţie, poate impune în orice moment unei bănci căreia i-au fost aplicate cerinţe simplificate, potrivit alin.(1), trecerea la aplicarea integrală a cerinţelor prevăzute la art.9-31, cu stabilirea şi comunicarea termenului de conformare a băncii la noile cerinţe.
(4) Aplicarea cerinţelor simplificate, prevăzute la alin.(1), nu afectează competenţele Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate competentă sau, după caz, de autoritate de rezoluţie, de a dispune măsuri de prevenire a crizelor sau măsuri de gestionare a crizelor.
(5) Banca Naţională a Moldovei nu este obligată să pună în aplicare măsurile prevăzute în planurile de redresare şi rezoluţie şi poate dispune aplicarea oricărei alte măsuri sau să exercite orice competenţă de care dispune în vederea exercitării atribuţiilor de autoritate competentă sau autoritate de rezoluţie, după caz.
(6) Banca Naţională a Moldovei emite reglementări în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor art.9-31, inclusiv în ceea ce priveşte procedurile de elaborare şi evaluare a planurilor de redresare şi rezoluţie.

 

Secţiunea a 2-a
Planificarea redresării

Articolul 9. 
(1) Fiecare bancă elaborează şi menţine un plan de redresare care prevede măsuri ce trebuie luate de bancă pentru restabilirea poziţiei sale financiare în cazul deteriorării semnificative a acesteia.
(2) Planurile de redresare sînt considerate parte integrantă a cadrului formal de administrare a activităţii instituit de bancă potrivit art.25 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995.

Articolul 10. 
Băncile actualizează planurile de redresare cel puţin anual sau, la solicitarea Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, cu o frecvenţă mai mare şi, în orice caz, după orice modificare a structurii organizatorice sau juridice ori a activităţii sau situaţiei financiare a băncii care ar putea avea impact semnificativ asupra planurilor de redresare sau ar impune modificarea acestora.

Articolul 11. 
La elaborarea planurilor de redresare, băncile nu trebuie să se bazeze în niciun fel pe accesul la sprijin financiar public extraordinar.

Articolul 12. 
Băncile includ în planul de redresare, dacă este cazul, o analiză a situaţiilor în care pot solicita, în condiţiile prevăzute în plan, accesul la facilităţile oferite de banca centrală şi identifică activele care pot fi calificate drept garanţii reale.

Articolul 13. 
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor din art.7-31, planurile de redresare trebuie să includă:
a) informaţiile prevăzute în secţiunea A din anexă, precum şi alte informaţii, conform reglementărilor emise de Banca Naţională a Moldovei;
b) măsuri ce pot fi luate de bancă atunci cînd sînt întrunite condiţiile pentru intervenţia timpurie prevăzute de art.42-44;
c) condiţii şi proceduri adecvate pentru a garanta aplicarea măsurilor de redresare în timp util, precum şi o gamă largă de opţiuni de redresare.
(2) Planurile de redresare trebuie să fie elaborate luînd în considerare o serie de scenarii de criză financiară şi macroeconomică majoră, relevante pentru caracteristicile specifice ale băncii, inclusiv evenimente sistemice, scenarii de criză specifice persoanelor juridice considerate individual, precum şi grupurilor în ansamblul lor.

Articolul 14. 
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate solicita unei bănci să păstreze evidenţe detaliate ale contractelor financiare la care este parte.

Articolul 15. 
Organul de conducere al băncii evaluează şi aprobă planul de redresare înainte de transmiterea acestuia către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă.

Articolul 16. 
(1) Băncile supuse obligaţiei de întocmire a planurilor de redresare în temeiul art.9 trebuie să transmită planurile de redresare Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, pentru a fi evaluate.
(2) Băncile trebuie să demonstreze de o manieră satisfăcătoare pentru Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, că planurile de redresare îndeplinesc criteriile de la art.17.

Articolul 17.
În termen de şase luni de la primirea planului de redresare Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, analizează planul de redresare şi evaluează în ce măsură acesta respectă cerinţele prevăzute la art.9-15 şi următoarele criterii:
a) punerea în aplicare a aranjamentelor propuse în planul de redresare este, în mod rezonabil, în măsură să asigure păstrarea sau restabilirea viabilităţii şi poziţiei financiare a băncii ţinînd cont de măsurile premergătoare pe care banca le-a întreprins sau a planificat să le întreprindă;
b) implementarea planului şi a opţiunilor de redresare identificate în acesta este, în mod rezonabil, probabil să fie realizată rapid şi eficient în situaţii de criză financiară, cu evitarea la maximum a efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar, inclusiv în scenarii în care şi alte bănci ar trebui să implementeze planuri de redresare în aceeaşi perioadă.

Articolul 18.
La evaluarea caracterului adecvat al planului de redresare potrivit art.17, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, ia în considerare gradul în care structura de capital şi de finanţare a băncii corespunde complexităţii structurii organizatorice şi profilului de risc al acesteia.

Articolul 19. 
(1) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de supraveghere transmite planul de redresare structurii care exercită funcţia de rezoluţie.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie evaluează planul de redresare în scopul identificării acelor măsuri pe care acesta le conţine, ce pot avea impact negativ asupra posibilităţii de soluţionare a băncii, şi poate face recomandări referitoare la aceste aspecte structurii care exercită funcţia de supraveghere.

Articolul 20. 
(1) În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, apreciază că planul de redresare prezintă deficienţe majore sau că există obstacole semnificative în calea implementării planului, aceasta comunică băncii rezultatul evaluării şi solicită băncii prezentarea, în termen de două luni de la comunicare, a unui plan revizuit care să conţină soluţii pentru înlăturarea deficienţelor sau depăşirea obstacolelor.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate prelungi cu o lună termenul prevăzut la alin.(1), la solicitarea băncii.
(3) Înainte de a solicita unei bănci să depună un plan de redresare revizuit potrivit alin.(1), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, solicită opinia băncii referitoare la o astfel de cerinţă.
(4) În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, apreciază că deficienţele şi obstacolele nu au fost soluţionate în mod corespunzător prin planul revizuit, aceasta poate impune băncii modificări punctuale asupra planului.

Articolul 21. 
(1) În cazul în care banca nu prezintă un plan de redresare revizuit sau Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, stabileşte că planul de redresare revizuit nu rezolvă problema deficienţelor sau obstacolelor potenţiale identificate în cadrul evaluării iniţiale şi că nici nu este posibilă rezolvarea prin impunerea unor modificări punctuale ale planului, Banca Naţională a Moldovei solicită băncii să identifice, într-o perioadă rezonabilă, modificările pe care le poate aduce activităţii sale economice pentru a înlătura respectivele deficienţe sau a depăşi respectivele obstacole în calea implementării planului de redresare.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, stabileşte durata perioadei prevăzute la alin.(1), de la caz la caz, în funcţie de situaţia băncii şi natura deficienţelor identificate.
(3) În cazul în care banca nu identifică, în termenul stabilit de Banca Naţională a Moldovei potrivit alin.(2), modificările pe care le poate aduce activităţii sale economice sau în cazul în care Banca Naţională a Moldovei estimează că acţiunile propuse de bancă nu ar soluţiona în mod adecvat deficienţele sau obstacolele, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate impune băncii una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin.(4) şi/sau orice altă măsură pe care o consideră necesară şi proporţională, ţinînd cont de gravitatea deficienţelor sau amplitudinea obstacolelor şi de efectul măsurilor respective asupra activităţii băncii.
(4) Pe lîngă măsurile prevăzute la art.38 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate impune băncii una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) reducerea profilului de risc al băncii, inclusiv reducerea riscului de lichiditate;
b) aplicarea de măsuri de recapitalizare promptă;
c) revizuirea strategiei şi structurii băncii;
d) modificarea strategiei de finanţare, pentru îmbunătăţirea rezistenţei la şoc a liniilor de activitate de bază şi a funcţiilor critice;
e) modificarea structurii de administrare a băncii.

Articolul 22.
(1) Măsurile impuse băncilor de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, conform art.21 alin.(4), trebuie să fie proporţionale cu gravitatea deficienţelor şi amplitudinea obstacolelor supuse remedierii.
(2) Decizia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, însoţită de motivarea acesteia, se comunică în scris băncii şi poate fi contestată în condiţiile prevăzute în Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei.

 

Secţiunea a 3-a
Planificarea rezoluţiei

Articolul 23.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, elaborează un plan de rezoluţie pentru fiecare bancă. Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie elaborează planul de rezoluţie după consultarea structurii care exercită funcţia de supraveghere.
(2) Planul de rezoluţie prevede acţiunile de rezoluţie pe care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, le poate întreprinde atunci cînd banca îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie.
(3) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, comunică informaţiile prevăzute la art.29 lit.a) băncii în cauză.

Articolul 24.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, identifică în planul de rezoluţie obstacolele majore în calea posibilităţii de soluţionare, în sensul art.32 alin.(3), a băncii şi, dacă este necesar şi proporţional, măsurile relevante pentru eliminarea obstacolelor, în conformitate cu art.32-41.

Articolul 25.
(1) La elaborarea planului de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situaţia de dificultate majoră a băncii să se datoreze unor circumstanţe individuale sau să survină pe fondul unei instabilităţi financiare extinse sau al unor evenimente sistemice.
(2) La elaborarea planului de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu trebuie să prezume oricare dintre următoarele:
a) sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia utilizării mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu art.296;
b) asigurarea de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale;
c) asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobînzilor sau durate nonstandard.

Articolul 26.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, include în planul de rezoluţie o analiză a modalităţii şi momentului în care banca poate solicita, în condiţiile prevăzute în plan, accesul la facilităţile oferite de banca centrală şi identifică activele care pot fi calificate drept garanţii reale.

Articolul 27.
La solicitarea Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, banca furnizează asistenţă la elaborarea şi actualizarea planului de rezoluţie.

Articolul 28.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, reevaluează şi, dacă este cazul, actualizează planurile de rezoluţie cel puţin anual şi după orice modificare semnificativă a structurii organizatorice sau juridice, a activităţii sau a poziţiei financiare a băncii care ar putea avea, în opinia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, un impact semnificativ asupra eficacităţii planurilor de rezoluţie sau care ar impune o modificare a acestora.
(2) În aplicarea prevederilor alin.(1), băncile informează prompt Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor. Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de supraveghere informează prompt structura care exercită funcţia de rezoluţie asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor.

Articolul 29.
Fără a aduce atingere art.7 şi 8, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, prevede în planul de rezoluţie opţiuni de aplicare a instrumentelor de rezoluţie şi de exercitare a competenţelor de rezoluţie prevăzute în prezenta lege şi include următoarele elemente pentru care stabileşte valori concrete atunci cînd, în opinia sa, este adecvat şi posibil:
a) un rezumat al principalelor elemente ale planului;
b) un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul băncii de la ultima actualizare a planului de rezoluţie;
c) o prezentare a modalităţii în care funcţiile critice şi liniile de activitate de bază ar putea fi separate de alte funcţii, fundamentată din punct de vedere juridic şi economic, pentru asigurarea continuităţii acestora în caz de dificultate majoră a băncii;
d) o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;
e) o descriere detaliată a evaluării posibilităţii de soluţionare a băncii, în sensul art.32 alin.(3), efectuată conform art.24 şi art.32-34;
f) o descriere a oricăror măsuri necesare conform prevederilor art.35-41 pentru a aborda sau a înlătura obstacolele din calea posibilităţii de soluţionare, în sensul art.32 alin.(3), identificate în urma evaluării efectuate conform art.32-34;
g) o descriere a procedurii de stabilire a valorii şi posibilităţii de vînzare a funcţiilor critice, a liniilor de activitate de bază şi a activelor băncii;
h) o descriere detaliată a măsurilor destinate asigurării faptului că informaţiile solicitate conform art.31 sînt actualizate şi puse la dispoziţia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în orice moment;
i) prezentarea modului în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră ca ar putea fi finanţate opţiunile de rezoluţie, fără ca banca să recurgă la sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia utilizării mecanismelor de finanţare instituite conform art.296, ori la asigurarea de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale ori la asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobînzilor sau durate nonstandard;
j) o descriere detaliată a diferitor strategii de rezoluţie care ar putea fi aplicate în funcţie de scenariile posibile şi termenele aplicabile;
k) o descriere a relaţiilor de interdependenţă critice;
l) o descriere a opţiunilor care ar permite menţinerea accesului la serviciile de plăţi şi de compensare şi la alte infrastructuri, precum şi o evaluare a portabilităţii poziţiilor clienţilor;
m) o analiză a impactului planului asupra angajaţilor băncii, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate şi o descriere a procedurilor de consultare în cursul procesului de rezoluţie a personalului, a organizaţiei patronale şi a organizaţiei angajaţilor, după caz;
n) un plan de comunicare cu mass-media şi cu publicul;
o) cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile necesare în temeiul art.164 şi termenul în care trebuie să se ajungă la acest nivel, dacă este cazul;
p) cerinţa minimă de fonduri proprii şi instrumente contractuale de recapitalizare internă, în temeiul art.164, şi, după caz, termenul în care trebuie să se ajungă la acest nivel;
q) o descriere a operaţiunilor şi a sistemelor esenţiale pentru a menţine funcţionarea continuă a proceselor operaţionale ale băncii;
r) după caz, orice opinie exprimată de bancă cu privire la planul de rezoluţie.

Articolul 30. 
(1) Fără a aduce atingere art.14, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita băncilor să păstreze evidenţe detaliate ale contractelor financiare la care acestea sînt parte şi poate stabili termenul în care trebuie realizate evidenţele respective, care se comunică acestora.
(2) Termenul prevăzut la alin.(1) poate fi diferit în funcţie de tipurile de contracte financiare definite la art.2, aceleaşi termene fiind aplicate tuturor băncilor.

Articolul 31.
(1) La solicitarea Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, fiecare bancă:
a) cooperează la elaborarea planului de rezoluţie atît cît este necesar, conform solicitării autorităţii de rezoluţie;
b) furnizează toate informaţiile necesare elaborării şi punerii în aplicare a planului de rezoluţie, inclusiv, dar fără a se limita la informaţiile şi analizele prevăzute în secţiunea B a anexei.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de supraveghere cooperează cu structura care exercită funcţia de rezoluţie, pentru a verifica în ce măsură informaţiile prevăzute la alin.(1) sînt deja disponibile. Banca Naţională a Moldovei se asigură că, în situaţia în care aceste informaţii sînt disponibile, structura care exercită funcţia de supraveghere le transmite structurii care exercită funcţia de rezoluţie.

 

Capitolul II
POSIBILITATEA DE SOLUŢIONARE

Secţiunea 1
Dispoziţii generale privind posibilitatea
de soluţionare a unei bănci

Articolul 32.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează măsura în care soluţionarea unei bănci este posibilă, în sensul alin.(3), fără să se bazeze pe oricare dintre următoarele:
a) sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu art.296;
b) asigurarea de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale;
c) asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobînzilor sau durate nonstandard.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că evaluarea prevăzută la alin.(1) se realizează după consultarea, de către structura care exercită funcţia de rezoluţie, a structurii care exercită funcţia de supraveghere.
(3) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că soluţionarea unei bănci este posibilă dacă este fezabil şi credibil, în opinia acesteia, fie să lichideze banca prin procedura de lichidare silită, fie să remedieze situaţia băncii prin aplicarea de instrumente de rezoluţie şi exercitarea de competenţe de rezoluţie, cu evitarea pe cît posibil a oricăror efecte negative semnificative asupra sistemului financiar naţional, inclusiv în caz de instabilitate financiară mai extinsă sau de evenimente la scara întregului sistem, şi cu scopul asigurării continuităţii funcţiilor critice ale băncii.

Articolul 33.
Pentru a evalua posibilitatea de soluţionare prevăzută la art.32, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, examinează cel puţin elementele prevăzute în secţiunea C din anexă, precum şi realizează alte evaluări şi analize conform criteriilor stabilite în reglementările Băncii Naţionale a Moldovei.

Articolul 34.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează posibilitatea de soluţionare în temeiul art.32 şi 33 concomitent şi în scopul elaborării şi actualizării planului de rezoluţie în conformitate cu art.23.

 

Secţiunea a 2-a
Competenţa de a aborda sau de a înlătura obstacolele
din calea posibilităţilor de soluţionare

Articolul 35.
(1) Dacă în urma evaluării posibilităţii de soluţionare a băncii, efectuată în conformitate cu prevederile art.32-34, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, apreciază că există obstacole semnificative în calea posibilităţii de soluţionare a băncii, va notifica aceste constatări în scris băncii.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că evaluarea prevăzută la alin.(1) se realizează după consultarea structurii care exercită funcţia de supraveghere şi, în situaţia în care structura care exercită funcţia de rezoluţie constată existenţa unor obstacole semnificative în calea posibilităţii de soluţionare a băncii, va notifica aceste constatări în scris structurii care exercită funcţia de supraveghere.

Articolul 36.
Cerinţa ca Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să elaboreze planul de rezoluţie prevăzut la art.23 se suspendă ca urmare a notificării prevăzute la art.35, pînă cînd măsurile de reducere sau de înlăturare a obstacolelor semnificative din calea posibilităţii de soluţionare sînt acceptate de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, potrivit art.37 sau au fost decise de aceasta în temeiul art.38.

Articolul 37.
(1) În termen de patru luni de la data primirii notificării, banca transmite Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, propuneri de măsuri avînd ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative precizate în notificare.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează eficacitatea măsurilor propuse pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
(3) Banca Naţională a Moldovei se asigură că evaluarea prevăzută la alin.(2) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere.

Articolul 38.
(1) Dacă Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, apreciază că măsurile propuse de bancă în conformitate cu prevederile art.37 nu asigură reducerea sau înlăturarea obstacolelor în cauză, va impune acesteia, fie prin intermediul structurii care exercită funcţia de rezoluţie, fie prin intermediul structurii care exercită funcţia de supraveghere, măsuri alternative cu acelaşi scop şi va notifica respectivele măsuri în scris băncii, care, în termen de o lună de la primirea notificării va propune un plan de conformare la acestea.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, însoţeşte notificarea măsurilor alternative de argumentele pentru care măsurile propuse de bancă nu sînt considerate eficace pentru înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţii de soluţionare şi de prezentarea modului în care măsurile alternative propuse sînt proporţionale pentru îndepărtarea acestor obstacole.
(3) La stabilirea măsurilor alternative, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ţine cont de ameninţarea pentru stabilitatea financiară reprezentată de aceste obstacole în calea soluţionării şi de efectul măsurilor asupra activităţii băncii, stabilităţii acesteia şi a capacităţii sale de a contribui la economie.

Articolul 39.
În sensul art.38, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate lua oricare dintre următoarele măsuri:
a) să solicite băncii revizuirea oricăror acorduri de finanţare intragrup sau examinarea motivelor pentru absenţa acestora, încheierea unor contracte de servicii – fie intragrup, fie cu părţi terţe – vizînd asigurarea desfăşurării funcţiilor critice ale băncii;
b) să solicite băncii limitarea expunerilor sale individuale şi agregate maxime;
c) să impună cerinţe suplimentare de informare specifice sau periodice, relevante pentru procedura de rezoluţie;
d) să solicite băncii renunţarea la anumite active;
e) să solicite băncii limitarea sau încetarea anumitor activităţi derulate sau propuse;
f) să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate, dezvoltarea celor existente, vînzarea de produse noi sau vînzarea produselor existente;
g) să solicite modificări în structura juridică sau operaţională a băncii sau a oricărei entităţi din grup, fie în mod direct, fie în mod indirect sub controlul băncii, pentru a reduce complexitatea şi a garanta astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic şi operaţional, a funcţiilor critice de alte funcţii la aplicarea instrumentelor de rezoluţie;
h) să solicite băncii emiterea de datorii eligibile pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la art.164-170;
i) să solicite băncii adoptarea altor măsuri pentru a îndeplini cerinţa minimă pentru fondurile proprii şi datoriile eligibile potrivit art.164-170, inclusiv să încerce să renegocieze orice datorie eligibilă şi orice instrument de nivelul 2 pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a reduce valoarea sau a converti datoria ori instrumentul în cauză poate fi aplicată potrivit legislaţiei din jurisdicţia care îl reglementează.

Articolul 40. 
Decizia luată conform art.35 şi 38 trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să fie susţinută de o expunere a motivelor care au stat la baza evaluării sau a constatării în cauză;
b) să indice modul în care respectiva evaluare sau constatare respectă cerinţa privind aplicarea proporţională prevăzută la art.38;
c) să poată fi contestată cu respectarea prevederilor Legii nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei.

Articolul 41.
(1) Anterior identificării oricăreia dintre măsurile la care se face referire la art.38, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, după consultarea, dacă este cazul, a autorităţii naţionale macroprudenţiale desemnate, ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potenţial al măsurilor respective asupra băncii respective şi asupra pieţei de servicii financiare.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că activitatea prevăzută la alin.(1) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere.

 

TITLUL III
INTERVENŢIA TIMPURIE

Capitolul I
MĂSURILE DE INTERVENŢIE TIMPURIE

Articolul 42.
(1) În cazul în care o bancă încalcă sau, din cauza, printre altele, unei deteriorări rapide a situaţiei financiare este susceptibilă de a încălca, în viitorul apropiat, cerinţele prevăzute de Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 şi/sau reglementările emise de Banca Naţională a Moldovei în aplicarea acestora, sau în cazul în care capitalul băncii este deţinut în proporţie de cel puţin 50% de persoane care nu dispun de permisiunea Băncii Naţionale a Moldovei, dacă aceasta este obligatorie conform legii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, pe lîngă măsurile prevăzute la art.38 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, poate lua, după caz, cel puţin următoarele măsuri:
a) să solicite organului de conducere al băncii să implementeze unul sau mai multe aranjamente ori măsuri stabilite în planul de redresare sau, în conformitate cu art.10, să actualizeze un astfel de plan de redresare atunci cînd circumstanţele care au condus la intervenţia timpurie diferă de ipotezele stabilite în planul iniţial de redresare şi să implementeze unul sau mai multe dintre aranjamentele sau măsurile stabilite în planul actualizat într-un anumit interval de timp, pentru a se asigura că nu mai există condiţiile menţionate în partea introductivă a prezentului articol;
b) să solicite organului de conducere al băncii să examineze situaţia, să identifice măsurile vizînd soluţionarea oricăror probleme constatate şi să elaboreze un program de acţiune pentru soluţionarea acelor probleme şi a unui calendar de implementare a acestuia;
c) să solicite organului de conducere al băncii convocarea unei adunări generale a acţionarilor băncii sau, în cazul în care organul de conducere nu reuşeşte să respecte această cerinţă, să convoace în mod direct adunarea respectivă şi, în ambele cazuri, să stabilească ordinea de zi şi să solicite ca anumite decizii să fie avute în vedere pentru a fi adoptate de către acţionari;
d) să solicite înlocuirea unuia sau mai multor membri ai organului de conducere a băncii, în cazul în care aceste persoane se dovedesc necorespunzătoare pentru exercitarea atribuţiilor lor în sensul Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 şi a reglementărilor emise de Banca Naţională a Moldovei în aplicarea acesteia;
e) să solicite organului de conducere al băncii să elaboreze un plan de negociere a restructurării datoriilor cu o parte sau cu toţi creditorii băncii, în conformitate cu planul de redresare, după caz;
f) să solicite efectuarea de modificări în strategia de afaceri a băncii;
g) să solicite efectuarea de modificări în structura juridică sau în structura operaţională a băncii; şi
h) să obţină, inclusiv prin controale la faţa locului, şi să furnizeze Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, toate informaţiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluţie şi pentru pregătirea unei posibile rezoluţii a băncii, precum şi pentru efectuarea unei evaluări a activelor şi pasivelor băncii în conformitate cu prevederile art.72-84.
(2) În sensul alin.(1), deteriorarea rapidă a situaţiei financiare a unei bănci este evaluată pe baza unui set de indicatori stabiliţi prin reglementări ale Băncii Naţionale a Moldovei şi include, printre altele, o deteriorare a situaţiei lichidităţii, o creştere a nivelului de îndatorare, a creditelor neperformante sau a concentrării expunerilor.
[Art.42 completat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 43.
Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de supraveghere notifică, fără întîrziere, structurii care exercită funcţia de rezoluţie îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.42 alin.(1) şi (2) în legătură cu o bancă. Competenţele Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, includ şi competenţa de a solicita băncii să contacteze cumpărători potenţiali pentru a pregăti rezoluţia băncii, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art.108 şi a prevederilor referitoare la confidenţialitate prevăzute în prezenta lege.

Articolul 44. Pentru fiecare dintre măsurile prevăzute la art.42 alin.(1), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, stabileşte un termen corespunzător pentru finalizare care să îi permită evaluarea eficacităţii măsurii.

 

Capitolul II
ÎNLOCUIREA ORGANULUI DE CONDUCERE

Articolul 45. 
În cazul deteriorării semnificative a situaţiei financiare a unei bănci sau atunci cînd se produc încălcări grave ale legislaţiei, reglementărilor sau actelor constitutive ale băncii ori grave nereguli administrative şi dacă alte măsuri luate în conformitate cu art.42-44 nu sînt suficiente pentru a pune capăt acestei deteriorări sau în cazul în care capitalul băncii este deţinut în proporţie de cel puţin 50% de persoane care nu dispun de permisiunea Băncii Naţionale a Moldovei, dacă aceasta este obligatorie conform legii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, pe lîngă măsurile prevăzute la art.38 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, poate solicita înlocuirea organului de conducere al băncii, în ansamblul său, sau a unor membri ai acestuia, în termenul şi condiţiile prevăzute de Banca Naţională a Moldovei. Desemnarea membrilor este efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni şi ale Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 şi face obiectul aprobării Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate competentă.

 

Capitolul III
DESEMNAREA ADMINISTRATORULUI TEMPORAR

Articolul 46. 
(1) În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, consideră că înlocuirea organului de conducere, astfel cum este prevăzută la art.45, este insuficientă pentru remedierea situaţiei sau în cazul în care capitalul băncii este deţinut în proporţie de cel puţin 50% de persoane care nu dispun de permisiunea Băncii Naţionale a Moldovei, dacă aceasta este obligatorie conform legii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, pe lîngă măsurile prevăzute la art.38 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, poate desemna unul sau mai mulţi administratori temporari ai băncii, printre care poate fi şi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate desemna orice administrator temporar, proporţional circumstanţelor date, fie pentru a înlocui temporar organul de conducere al băncii, fie pentru a conlucra temporar cu organul de conducere al băncii şi specifică acest lucru în decizia sa la momentul desemnării.
(3) În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, desemnează un administrator temporar pentru a conlucra cu organul de conducere al băncii, aceasta specifică, de asemenea, la momentul desemnării, rolul, atribuţiile şi competenţele administratorului temporar, precum şi orice cerinţe, pentru organul de conducere al băncii, de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obţine acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acţiuni.
(4) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, face publică pe pagina web oficială desemnarea oricărui administrator temporar, cu excepţia cazului în care administratorul temporar nu deţine competenţa de a reprezenta banca. La numirea administratorului temporar, Banca Naţională a Moldovei are în vedere ca acesta să deţină calificările, cunoştinţele şi capacitatea necesare pentru exercitarea funcţiilor sale şi să nu se afle în conflict de interese.

Articolul 47.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, atribuie administratorului temporar, la momentul desemnării acestuia, competenţele care îi revin, în funcţie de circumstanţele date. Competenţele pot include unele dintre sau toate competenţele organului de conducere al băncii în conformitate cu actele constitutive ale băncii şi cu legislaţia naţională aplicabilă, inclusiv competenţa de a exercita unele dintre sau toate funcţiile administrative ale organului de conducere al băncii. Competenţele administratorului temporar respectă, în relaţie cu banca, prevederile Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni şi ale Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995.
(2) Remuneraţia administratorului temporar, după caz, a administratorilor temporari se suportă de către bancă şi este stabilită de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, ţinînd seama de politica de remunerare a băncii, elaborată cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, nivelul total al acestor remuneraţii neputînd depăşi nivelul cumulat al remuneraţiilor acordate membrilor organului de conducere al băncii, pe o perioadă echivalentă de timp.

Articolul 48.
Rolul şi funcţiile administratorului temporar sînt stabilite de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, la momentul desemnării acestuia şi pot include evaluarea poziţiei financiare a băncii, conducerea activităţii sau a unei părţi a activităţii băncii în vederea menţinerii sau restabilirii poziţiei financiare a băncii şi adoptarea de măsuri în vederea restabilirii conducerii sănătoase şi prudente a activităţii băncii. Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, specifică, la momentul desemnării administratorului temporar, eventualele limite ale rolului şi funcţiilor acestuia.

Articolul 49.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, deţine competenţa exclusivă de a desemna, de a înlocui şi, după caz, de a revoca orice administrator temporar. Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate înlocui un administrator temporar în orice moment şi din orice motiv. Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate modifica în orice moment termenii mandatului conferit administratorului temporar, potrivit dispoziţiilor art.46-54.

Articolul 50.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate solicita ca anumite acte ale unui administrator temporar să facă obiectul aprobării sale prealabile. Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, stabileşte orice astfel de cerinţe la momentul desemnării unui administrator temporar sau la momentul oricărei modificări a termenilor mandatului conferit unui administrator temporar.
(2) Administratorul temporar poate exercita, în orice situaţie, competenţa de a convoca adunarea generală a acţionarilor băncii şi de a stabili ordinea de zi a acestei adunări numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate competentă.

Articolul 51.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate solicita administratorului temporar să întocmească rapoarte privind poziţia financiară a băncii şi actele întreprinse pe parcursul mandatului său, la intervale stabilite de aceasta, precum şi la sfîrşitul mandatului administratorului temporar.

Articolul 52.
Perioada de desemnare a unui administrator temporar nu trebuie să depăşească un an. Această perioadă poate fi reînnoită în mod excepţional în cazul în care condiţiile privind desemnarea administratorului temporar continuă să fie îndeplinite. Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, este responsabilă pentru a determina în ce măsură sînt îndeplinite condiţiile pentru menţinerea unui administrator temporar şi pentru a justifica o astfel de decizie în faţa acţionarilor.

Articolul 53.
Desemnarea unui administrator temporar în conformitate cu dispoziţiile art.46-54 se face prin derogare de la dispoziţiile privind desemnarea şi revocarea membrilor organelor de conducere, cuprinse în Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni. Desemnarea potrivit art.46-54 nu aduce atingere altor drepturi ale acţionarilor prevăzute de Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni şi de Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995.

Articolul 54. 
(1) Dispoziţiile art.35 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei sînt aplicabile în mod corespunzător în ceea ce priveşte regimul răspunderii administratorului temporar pentru exercitarea atribuţiilor conferite în conformitate cu prezenta lege.
(2) În aplicarea de către Banca Naţională a Moldovei a măsurilor de intervenţie timpurie, prevăzute în art.42-53 din prezenta lege, aceasta poate excepta o bancă, integral sau parţial, de la obligaţia menţinerii rezervelor obligatorii.

 

TITLUL IV
REZOLUŢIA

Capitolul I
OBIECTIVE, CONDIŢII ŞI PRINCIPII GENERALE

Secţiunea 1
Obiective

Articolul 55.
În situaţia în care aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere obiectivele rezoluţiei şi alege acele instrumente şi competenţe care permit realizarea în cel mai înalt grad a obiectivelor considerate de aceasta ca fiind relevante pentru fiecare situaţie în parte.

Articolul 56.
(1) Obiectivele rezoluţiei prevăzute la art.55 sînt următoarele:
a) asigurarea continuităţii funcţiilor critice;
b) evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieţei, şi prin menţinerea disciplinei pe piaţă;
c) protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenţei de sprijin financiar public extraordinar;
d) protejarea deponenţilor care intră sub incidenţa legislaţiei privind garantarea depozitelor;
e) protejarea fondurilor şi activelor clienţilor.
(2) În situaţia în care urmăreşte obiectivele prevăzute la alin.(1), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, încearcă să reducă la minimum costul rezoluţiei şi să evite distrugerea de valoare, în măsura în care realizarea obiectivelor rezoluţiei nu este afectată.

Articolul 57.
Dacă nu se dispune altfel în cuprinsul prezentei legi, obiectivele rezoluţiei au o importanţă egală, iar Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, trebuie să le aplice în mod echilibrat, în funcţie de natura şi de circumstanţele proprii fiecărui caz.

 

Secţiunea a 2-a
Condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie

Articolul 58.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, întreprinde o acţiune de rezoluţie cu privire la o bancă numai în cazul în care consideră că sînt îndeplinite cumulativ condiţiile următoare:
a) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, a determinat că banca intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră. În acest sens, structura care exercită funcţia de supraveghere se consultă cu structura care exercită funcţia de rezoluţie;
b) avînd în vedere orizontul de timp şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia starea de dificultate majoră ar putea fi împiedicată, într-o perioadă rezonabilă, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv măsuri luate de către un sistem instituţional de protecţie, sau prin măsuri de supraveghere, inclusiv măsuri de intervenţie timpurie sau măsuri de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante, în conformitate cu prevederile art.220, luate în legătură cu banca în cauză;
c) acţiunea de rezoluţie este necesară din perspectiva interesului public în sensul art.60.
(2) Adoptarea prealabilă a vreunei măsuri de supraveghere nu constituie o condiţie pentru întreprinderea unei acţiuni de rezoluţie.

Articolul 59.
(1) În sensul art.58 alin.(1) lit.a), se consideră că o bancă intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile următoare:
a) banca încalcă cerinţele care stau la baza menţinerii licenţei sau există elemente obiective pe baza cărora Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate determina că banca va încălca aceste cerinţe în viitorul apropiat, într-o măsură care ar justifica retragerea licenţei, inclusiv, dar fără a se limita la cazul în care banca a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă din fondurile proprii;
b) activele băncii sînt inferioare datoriilor sau există elemente obiective pe baza cărora Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate determina că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;
c) banca se află în imposibilitatea de a-şi achita datoriile sau alte obligaţii la scadenţă ori există elemente obiective pe baza cărora Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate determina că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;
d) este necesar un sprijin financiar public extraordinar;
e) capitalul băncii este deţinut în proporţie de cel puţin 50% de persoane care nu dispun de permisiunea Băncii Naţionale a Moldovei, în cazurile cînd aceasta este obligatorie conform legii sau atunci cînd acţiunile ce reprezintă cel puţin 50% din capitalul social al băncii au fost anulate în temeiul prevederilor art.156 din Legea instituţiilor financiare nr.550 din 21.07.1995.
(2) Condiţia prevăzută la alin.(1) lit.d) nu se consideră îndeplinită în situaţiile în care, pentru a evita sau a remedia o perturbare gravă a economiei şi pentru a menţine stabilitatea financiară, sprijinul financiar public extraordinar îmbracă oricare dintre următoarele forme:
a) o garanţie de stat pentru asigurarea accesului la facilităţile de lichiditate oferite de banca centrală în conformitate cu condiţiile acesteia;
b) o garanţie de stat pentru obligaţii nou-emise; sau
c) un aport de fonduri proprii sau achiziţionarea de instrumente de capital la preţuri şi în condiţii care nu conferă un avantaj băncii, în cazul în care, la momentul acordării sprijinului public, nu există nici circumstanţele prevăzute la alin.(1) lit.a), b) sau c), nici circumstanţele menţionate la art.221.
(3) În fiecare dintre cazurile prevăzute la alin.(2) lit.a)-c), măsurile de garantare sau măsurile echivalente acestora prevăzute la aceste litere se limitează la băncile solvabile şi sînt condiţionate de aprobarea finală în temeiul cadrului legal privind ajutorul de stat. Măsurile respective au caracter temporar şi preventiv, sînt proporţionale în raport cu remedierea consecinţelor pe care le are perturbarea gravă şi nu sînt utilizate pentru a compensa pierderile pe care banca le-a suportat sau este susceptibilă de a le suporta în viitorul apropiat.
(4) Măsurile de sprijin prevăzute la alin.(2) lit.c) se limitează la aportul necesar pentru a soluţiona deficitul de capital a cărui existenţă a fost stabilită în cadrul simulării situaţiilor de criză la nivel naţional, prin evaluări ale calităţii activelor sau prin exerciţii echivalente desfăşurate de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă.
[Art.59 completat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 60.
În sensul art.58 alin.(1) lit.c), o acţiune de rezoluţie este considerată de interes public dacă este necesară pentru a atinge, respectiv este proporţională în raport cu unul sau mai multe obiective ale rezoluţiei prevăzute la art.55-57, iar lichidarea băncii conform procedurii de lichidare silită care este aplicabilă băncilor nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluţiei în aceeaşi măsură.

 

Secţiunea a 3-a
Principiile generale ale rezoluţiei

Articolul 61.
(1) În aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi, respectiv, în exercitarea competenţelor de rezoluţie sînt aplicabile următoarele principii:
a) acţionarii băncii supuse rezoluţiei sînt primii care suportă pierderile;
b) creditorii băncii supuse rezoluţiei suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii de lichidare silită, cu excepţia cazului în care în prezenta lege se prevede în mod expres altfel;
c) organul de conducere al băncii supuse rezoluţiei este înlocuit, cu excepţia cazurilor în care păstrarea integrală sau parţială a organului de conducere, în funcţie de circumstanţe, este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
d) organul de conducere al băncii supuse rezoluţiei oferă întreaga asistenţă necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
e) persoanele fizice şi juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a băncii supuse rezoluţiei sînt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale;
f) fără a aduce atingere altor dispoziţii din prezenta lege, creditorii din aceeaşi categorie sînt trataţi în mod egal, cu excepţia creditorilor care sînt deţinători de cote substanţiale în capitalul social al băncii, a foştilor deţinători de cotă în capitalul social al băncii, faţă de care au fost dispuse măsurile prevăzute la art.156 alin.(3) din Legea instituţiilor financiare nr.550 din 21.07.1995 şi a căror creanţă rezultantă din anularea acţiunilor nu a fost onorată, a membrilor organului de conducere al băncii, ai comisiei de cenzori, a contabilului-şef al băncii, precum şi a persoanelor afiliate acestor categorii de persoane, determinate astfel conform Legii instituţiilor financiare nr.550 din 21.07.1995;
g) niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decît cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care banca ar fi fost lichidată prin intermediul procedurii de lichidare silită conform mecanismelor de siguranţă prevăzute la art.262-266;
h) depozitele garantate sînt protejate în întregime; şi
i) acţiunile de rezoluţie se întreprind cu respectarea mecanismelor de siguranţă din prezenta lege.
(11) În aplicarea dispoziţiilor alin.(1) lit.f), administratorul temporar şi administratorul special, desemnaţi de Banca Naţională a Moldovei conform prevederilor art.46 şi, respectiv, art.66, nu sînt consideraţi membri ai organului de conducere a băncii.
(2) În situaţii excepţionale, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica tratament diferenţiat creditorilor din aceeaşi clasă, integral sau parţial, în cazurile în care apreciază că:
a) tratamentul egal nu este posibil într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună-credinţă de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie;
b) tratamentul diferenţiat este strict necesar şi este proporţional pentru a obţine continuitatea funcţiilor critice şi a liniilor de activitate esenţiale într-un mod care să menţină capacitatea băncii supuse rezoluţiei de a continua operaţiunile, serviciile şi tranzacţiile-cheie;
c) tratamentul diferenţiat este strict necesar şi proporţional pentru evitarea declanşării unei contaminări la scară largă, care ar perturba grav funcţionarea pieţelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieţei financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei Moldovei; sau
d) tratamentul egal în cazul respectivilor creditori ar provoca o pierdere de valoare care ar face ca pierderile suportate de alţi creditori să fie mai mari decît în cazul în care respectivii creditori ar fi fost trataţi diferenţiat.
[Art.61 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 62.
(1) În aplicarea de instrumente de rezoluţie şi în exercitarea de competenţe de rezoluţie de către Banca Naţională a Moldovei, aceasta poate excepta o bancă, integral sau parţial, de la obligaţia menţinerii rezervelor obligatorii.
(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art.18 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, este interzisă finanţarea sau acordarea de garanţii de către Banca Naţională a Moldovei în cazul aplicării instrumentelor de rezoluţie.

Articolul 63.
În cazul în care unei bănci i se aplică unul dintre instrumentele de rezoluţie, respectiv vînzarea afacerii, banca-punte sau separarea activelor, în partea ce priveşte tratamentul salariaţilor se aplică dispoziţiile relevante ale Codului muncii.

Articolul 64.
În situaţia în care aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, informează şi se consultă cu reprezentanţii angajaţilor băncii supuse rezoluţiei, dacă este cazul.

Articolul 65.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe de rezoluţie fără a aduce atingere, dacă este cazul, practicilor cu privire la reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ale întreprinderilor.

 

Capitolul II
ADMINISTRATORUL SPECIAL

Articolul 66.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate desemna un administrator special care să înlocuiască organul de conducere al băncii supuse rezoluţiei, caz în care face publică numirea acestuia pe pagina web oficială. Administratorul special trebuie să deţină calificările, cunoştinţele şi capacitatea necesare îndeplinirii funcţiilor sale.

Articolul 67. 
Administratorul special dispune de toate competenţele adunării generale a acţionarilor şi ale organului de conducere al băncii respective. Cu toate acestea, administratorul special nu poate exercita aceste competenţe decît sub controlul Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie.

Articolul 68.
Administratorul special are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei prevăzute la art.55-57 şi pentru a implementa acţiunile de rezoluţie în conformitate cu decizia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie. După caz, această obligaţie are prioritate faţă de orice altă obligaţie de conducere rezultînd din alte acte normative sau din actele constitutive ale băncii la care a fost desemnat administrator special, dacă acestea sînt incompatibile. Măsurile în cauză pot include o majorare a capitalului, reorganizarea structurii acţionariatului băncii respective sau preluarea controlului acesteia de către instituţii solide din punct de vedere financiar şi organizaţional, în conformitate cu instrumentele de rezoluţie prevăzute în prezenta lege.

Articolul 69.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate stabili restricţii în ceea ce priveşte modul de a acţiona al administratorului special sau poate solicita ca anumite acte ale administratorului special să facă obiectul aprobării sale prealabile. Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate înlocui administratorul special în orice moment.

Articolul 70.
Administratorul special are obligaţia să întocmească şi să prezinte Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, la intervale regulate stabilite de aceasta, precum şi la începutul şi la sfîrşitul mandatului său, rapoarte privind situaţia economică şi financiară a băncii la care a fost desemnat administrator special şi acţiunile întreprinse cu ocazia exercitării atribuţiilor sale.

Articolul 71.
(1) Mandatul unui administrator special nu poate depăşi un an. Mandatul poate fi reînnoit cu perioade de maximum un an, în cazuri excepţionale, dacă Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că sînt, în continuare, îndeplinite condiţiile de numire a unui administrator special.
(2) Dispoziţiile art.47 alin.(2) se aplică în mod corespunzător.
(3) Dispoziţiile art.35 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei sînt aplicabile în mod corespunzător în ceea ce priveşte regimul răspunderii administratorului special pentru exercitarea atribuţiilor conferite în conformitate cu prezenta lege.

 

Capitolul III
EVALUAREA

Articolul 72.
Înainte de a întreprinde vreo acţiune de rezoluţie sau de a exercita competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante în legătură cu o bancă, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de Banca Naţională a Moldovei şi de respectiva bancă, efectuează o evaluare corectă, prudentă şi realistă a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale băncii. Cu respectarea prevederilor art.84 şi ale art.292-294, în cazul în care sînt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de prezentul articol şi de art.73-83, evaluarea se consideră a fi definitivă.

Articolul 73.
Dacă o evaluare independentă în conformitate cu prevederile art.72 nu este posibilă, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate efectua o evaluare provizorie a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale respectivei bănci, în conformitate cu prevederile art.80.

Articolul 74.
Obiectivul evaluării este acela de a determina valoarea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale băncii care îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie prevăzute la art.58-60.

Articolul 75.
Scopurile evaluării sînt:
a) să sprijine evaluarea modului în care sînt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie sau condiţiile de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante;
b) în cazul în care sînt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, să contribuie la fundamentarea deciziei privind acţiunea de rezoluţie adecvată de întreprins în legătură cu banca;
c) în cazul exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante, să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care sînt anulate sau diluate acţiunile sau alte instrumente de proprietate, precum şi măsura în care are loc reducerea valorii sau a conversiei instrumentelor de capital relevante;
d) în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care are loc reducerea valorii sau a conversiei datoriilor eligibile;
e) în cazul aplicării instrumentului băncii-punte sau instrumentului de separare a activelor, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate şi a deciziei privind valoarea oricăror contraprestaţii ce trebuie plătite băncii supuse rezoluţiei sau, după caz, proprietarilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;
f) în cazul în care se aplică instrumentul de vînzare a afacerii, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate şi să furnizeze informaţii care să permită Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să determine care sînt condiţiile comerciale în sensul art.94-106;
g) în toate situaţiile, să asigure că orice pierderi privind activele băncii sînt recunoscute în întregime în momentul aplicării instrumentelor de rezoluţie sau al exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante.

Articolul 76.
Evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce priveşte ratele de nerambursare şi mărimea pierderilor. Evaluarea nu se bazează pe nicio potenţială furnizare viitoare de sprijin financiar public extraordinar sau asigurare de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale sau orice formă de asigurare de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobînzilor sau durate nonstandard băncii din momentul în care se întreprinde acţiunea de rezoluţie sau în care se exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante. În plus, evaluarea ţine seama de faptul că, în cazul aplicării oricărui instrument de rezoluţie:
a) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat de la banca supusă rezoluţiei, în conformitate cu prevederile art.91;
b) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, poate percepe dobînzi sau taxe în legătură cu orice împrumuturi sau garanţii furnizate băncii supuse rezoluţiei.

Articolul 77.
Evaluarea trebuie să fie însoţită de următoarele informaţii, care trebuie să figureze în registrele şi evidenţele contabile ale băncii:
a) bilanţul actualizat şi raportul privind poziţia financiară a băncii;
b) analiza şi estimarea valorii contabile a activelor;
c) lista soldurilor datoriilor din bilanţ şi ale obligaţiilor din afara bilanţului care figurează în registrele şi evidenţele contabile ale băncii, cu indicarea respectivelor creanţe şi ranguri de prioritate, conform legislaţiei aplicabile privind procedura de lichidare silită a băncii.

Articolul 78.
După caz, în vederea sprijinirii fundamentării deciziilor prevăzute la art.75 lit.e) şi f), informaţiile de la art.77 lit.b) pot fi însoţite de o analiză şi de o estimare a valorii activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale băncii pe baza valorii de piaţă.

Articolul 79.
(1) Evaluarea indică repartizarea creditorilor pe categorii în funcţie de rangurile de prioritate conform legislaţiei aplicabile privind procedura de lichidare silită a băncii şi furnizează o estimare a tratamentului de care ar fi putut beneficia fiecare dintre categoriile de acţionari şi de creditori dacă banca ar fi fost lichidată conform procedurii de lichidare silită.
(2) Această estimare nu afectează aplicarea principiului potrivit căruia “niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat”, în conformitate cu prevederile art.263-265.

Articolul 80.
(1) În cazul în care, din motive legate de urgenţa situaţiei, nu este posibilă respectarea cerinţelor prevăzute la art.77 şi 79 sau se aplică art.73, este efectuată o evaluare provizorie. Evaluarea provizorie respectă cerinţele prevăzute la art.74 şi, pe cît este posibil în mod rezonabil, avînd în vedere situaţia dată, cerinţele de la art.72, 77 şi 79. În aceste cazuri, valoare de bilanţ a creditelor de consum performante cu o istorie de deservire va fi considerată valoarea de piaţă a acestora.
(2) Evaluarea provizorie prevăzută la alin.(1) include şi o rezervă pentru pierderi suplimentare, justificată în mod adecvat.

Articolul 81.
(1) O evaluare care nu respectă toate cerinţele prevăzute la art.72-84 este considerată provizorie pînă la momentul în care o persoană independentă efectuează o evaluare care respectă pe deplin toate cerinţele prevăzute la art.72-84. Această evaluare definitivă ex-post se efectuează cît mai curînd posibil. Ea este distinctă de evaluarea prevăzută la art.263-265, indiferent dacă este efectuată simultan cu aceasta sau de către aceeaşi persoană independentă.
(2) Evaluarea definitivă ex-post se realizează în următoarele scopuri:
a) să asigure că orice pierderi privind activele băncii sînt recunoscute în întregime în evidenţele contabile;
b) să contribuie la fundamentarea deciziei de a reajusta creanţele creditorilor sau de a majora valoarea contraprestaţiilor plătite, în conformitate cu prevederile art.82.

Articolul 82.
În situaţia în care prin evaluarea definitivă ex-post se estimează că valoarea activului net al băncii este mai mare decît valoarea activului net, estimată potrivit evaluării provizorii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are posibilitatea:
a) să îşi exercite competenţa de a majora valoarea creanţelor creditorilor sau a proprietarilor de instrumente de capital relevante care au fost reduse în cadrul instrumentului de recapitalizare internă;
b) să solicite băncii-punte sau vehiculului de administrare a activelor să efectueze o plată suplimentară de contraprestaţii aferente activelor, drepturilor sau obligaţiilor către banca supusă rezoluţiei sau, după caz, aferente acţiunilor sau instrumentelor de proprietate către proprietarii acţiunilor sau instrumentelor de proprietate.

Articolul 83.
Fără a aduce atingere prevederilor art.72, evaluarea provizorie efectuată în conformitate cu prevederile art.80 şi 81 constituie temei pentru ca Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să întreprindă acţiuni de rezoluţie, inclusiv să preia controlul unei bănci care intră într-o stare de dificultate majoră, sau să îşi exercite competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante.

Articolul 84.
Evaluarea face parte integrantă din decizia de aplicare a unui instrument de rezoluţie sau de exercitare a unei competenţe de rezoluţie sau din decizia de exercitare a competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante. Evaluarea în sine nu poate fi contestată separat, dar poate fi contestată împreună cu decizia luată, în conformitate cu dispoziţiile art.292-294.

 

Capitolul IV
INSTRUMENTELE DE REZOLUŢIE

Secţiunea 1
Principii generale

Articolul 85.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să aplice instrumentele de rezoluţie băncilor care îndeplinesc condiţiile aplicabile de declanşare a procedurii de rezoluţie.

Articolul 86.
În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să aplice un instrument de rezoluţie unei bănci, iar acţiunea de rezoluţie respectivă ar duce la suportarea unor pierderi de către creditori sau la conversia creanţelor acestora, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante în conformitate cu prevederile art.219-225, imediat înainte sau odată cu aplicarea instrumentului de rezoluţie.

Articolul 87.
Instrumentele de rezoluţie prevăzute la art.85 sînt următoarele:
a) vînzarea afacerii;
b) banca-punte;
c) separarea activelor;
d) recapitalizarea internă.

Articolul 88.
Cu respectarea prevederilor art.89, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentele de rezoluţie individual sau în orice combinaţie.

Articolul 89.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de separare a activelor numai împreună cu un alt instrument de rezoluţie.

Articolul 90.
În situaţia în care sînt utilizate doar instrumentele de rezoluţie prevăzute la art.87 lit.a) sau b), iar ele sînt utilizate pentru a transfera doar parţial active, drepturi sau obligaţii ale unei bănci supuse rezoluţiei, banca reziduală de la care au fost transferate activele, drepturile sau obligaţiile este lichidată, conform procedurii de lichidare silită a băncii.

Articolul 91.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, acţionînd potrivit prevederilor art.301 şi 302, pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluţie, cu exercitarea competenţelor de rezoluţie sau cu utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară, în una sau mai multe dintre următoarele modalităţi:
a) ca deducere din orice contraprestaţii plătite de destinatar băncii supuse rezoluţiei sau, după caz, proprietarilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;
b) de la banca supusă rezoluţiei, în calitate de creditor preferenţial;
c) din orice încasări rezultate în urma încetării funcţionării băncii-punte sau a vehiculului de administrare a activelor, în calitate de creditor preferenţial.
(2) În caz de lichidare silită a băncii, creanţa Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, respectiv a Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, rezultată din cheltuielile prevăzute la alin.(1), are rangul creanţelor izvorîte din cheltuielile legate de procesul de lichidare.

Articolul 92.
În situaţia extraordinară a unei crize sistemice, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate căuta finanţare din surse alternative prin utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară prevăzute la art.213-218, în situaţia în care este îndeplinită următoarea condiţie:
acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte instrumente de datorie eligibile au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalităţi, la absorbţia pierderilor şi recapitalizarea băncii supuse rezoluţiei cu cel puţin 8% din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale băncii respective, contribuţie evaluată, la momentul întreprinderii acţiunii de rezoluţie, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art.72-84.

Articolul 93.
(1) Dispoziţiile legale referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi sau obligaţii de la o bancă supusă rezoluţiei către o altă entitate, efectuate în virtutea aplicării unui instrument de rezoluţie, a exercitării unei competenţe de rezoluţie sau a utilizării unui instrument public de stabilizare financiară.
(2) Dispoziţiile art.15 alin.(6) lit.b), art.25 alin.(11), art.27 alin.(1)-(5), art.32 alin.(1) şi (5), art.37, art.38 alin.(1) lit.f), art.39 alin.(6) lit.a)- d), art.41 alin.(2), (3) şi (5)-(7), art.42 alin.(1) şi (2), art.43, 45, art.50 alin.(3) lit.a) şi k), art.56, art.61 alin.(2), art.74, art.93-95 din Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, art.72, 74, 75, 77-80, 84, 110, 111, art.158 alin.(5) din Codul civil nr.1107-XV din 6 iunie 2002, ale art.16 alin.(1) şi (2), art.20 alin.(1), art.21 alin.(1), art.22 alin.(2)-(6) din Legea nr.220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nu sînt aplicabile în cazul utilizării instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute la art.85-295.
(3) Partea contractului de vînzare a băncii sau a contractului de predare a activelor şi a obligaţiilor ei se scuteşte de orice taxe şi plăţi legate de contractele menţionate, percepute pentru efectuarea înscrierilor în registrele publice şi pentru serviciile prestate de autorităţile publice.

 

Secţiunea a 2-a
Instrumentul de vînzare a afacerii

Articolul 94.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să transfere către un cumpărător care nu este o bancă-punte:
a) acţiuni sau alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei;
b) oricare dintre activele, drepturile sau obligaţiile unei bănci supuse rezoluţiei sau totalitatea acestora.
(2) Cu respectarea prevederilor art.101, 102 şi art.292-294, transferul menţionat la alin.(1) are loc fără a obţine acordul acţionarilor băncii supuse rezoluţiei sau al oricărei părţi terţe, alta decît cumpărătorul, şi nu este supus niciunei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital, în afara celor prevăzute la art.107-109, prevederile art.232 fiind aplicabile.

Articolul 95.
Un transfer efectuat în conformitate cu prevederile art.94 trebuie să se realizeze în condiţii comerciale, în funcţie de circumstanţele existente.

Articolul 96.
În sensul art.95, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia toate măsurile rezonabile pentru realizarea unui transfer în condiţii comerciale care sînt conforme evaluării efectuate potrivit art.72-84, avînd în vedere circumstanţele situaţiei. În vederea finanţării sau garantării transferului prevăzut la art.94 şi 98, Guvernul este în drept să decidă asupra emiterii de către Ministerul Finanţelor a garanţiilor de stat şi valorilor mobiliare de stat.

Articolul 97.
Cu respectarea prevederilor art.91, orice contraprestaţie se plăteşte de cumpărător în favoarea:
a) proprietarilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, în cazul în care vînzarea afacerii s-a efectuat prin transferarea către cumpărător a acţiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de banca supusă rezoluţiei de la deţinătorii respectivelor acţiuni sau instrumente;
b) băncii supuse rezoluţiei, în cazul în care vînzarea către cumpărător a afacerii s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligaţiilor băncii supuse rezoluţiei.

Articolul 98.
În situaţia în care aplică instrumentul de vînzare a afacerii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exercita competenţa de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acţiuni ori de alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei sau, după caz, de active, drepturi sau obligaţii ale băncii supuse rezoluţiei.

Articolul 99.
După aplicarea instrumentului de vînzare a afacerii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exercita, cu aprobarea cumpărătorului, competenţele de transfer în ceea ce priveşte activele, drepturile ori obligaţiile transferate cumpărătorului, în vederea transferării activelor, drepturilor sau obligaţiilor înapoi la banca supusă rezoluţiei, ori a acţiunilor sau altor instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor iniţiali, iar banca supusă rezoluţiei sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligaţii, acţiuni sau alte instrumente de proprietate.

Articolul 100.
Cumpărătorul trebuie să îndeplinească condiţiile legale de desfăşurare a activităţilor pe care le dobîndeşte prin transfer în situaţia în care transferul este efectuat în conformitate cu prevederile art.94. În situaţia în care Banca Naţională a Moldovei este autoritatea competentă a cumpărătorului, aceasta evaluează o eventuală cerere de licenţiere în acest sens, împreună cu transferul, în timp util.

Articolul 101.
Prin derogare de la prevederile art.15-155 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, în cazul în care un transfer de acţiuni sau alte instrumente de proprietate, care au loc în virtutea aplicării instrumentului de vînzare a afacerii, ar duce la achiziţionarea sau majorarea unei cote în capitalul social al băncii, de tipul celei căreia îi sînt aplicabile prevederile art.15 alin.(1) din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă a acelei bănci, efectuează evaluarea necesară astfel încît să permită aplicarea promptă a instrumentului de vînzare a afacerii şi să faciliteze atingerea de către acţiunea de rezoluţie a obiectivelor relevante ale rezoluţiei.

Articolul 102.
(1) În cazul în care structura care exercită funcţia de supraveghere nu a finalizat evaluarea achiziţiei, de la data transferului de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate, aferent aplicării instrumentului de vînzare a afacerii de către structura care exercită funcţia de rezoluţie, se aplică următoarele dispoziţii:
a) respectivul transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător are efect juridic imediat;
b) în cursul perioadei de evaluare a achiziţiei şi în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, potrivit alin.(2) lit.b), drepturile de vot ale cumpărătorului sînt suspendate şi îi revin doar Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, care nu are nicio obligaţie de a exercita respectivele drepturi de vot şi nicio răspundere pentru exercitarea sau neexercitarea acestora;
c) în cursul perioadei de evaluare a achiziţiei şi în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, potrivit alin.(2) lit.b), efectele juridice, inclusiv sancţiunile, prevăzute de Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 pentru încălcarea cerinţelor privind solicitarea permisiunii prealabile a Băncii Naţionale a Moldovei pentru achiziţia de cote în capitalul social al băncii, respectiv a notificării înstrăinării şi reducerii cotelor în capitalul social al băncii, nu se aplică în cazul respectivului transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate;
d) Banca Naţională a Moldovei se asigură că, imediat după finalizarea evaluării achiziţiei, structura care exercită funcţia de supraveghere remite cumpărătorului permisiunea prealabilă sau hotărîrea privind refuzul eliberării permisiunii, cu respectarea dispoziţiilor art.152 alin. (7) sau (9), după caz, din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, precum şi informează despre aceasta structura care exercită funcţia de rezoluţie;
e) în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, aprobă achiziţia, drepturile de vot aferente acţiunilor sau altor instrumente de proprietate care au făcut obiectul transferului către cumpărător se consideră acordate în întregime acestuia, imediat după primirea de către cumpărător a permisiunii prealabile;
f) în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, refuză eliberarea permisiunii prealabile, se aplică prevederile alin.(2).
(2) Pentru cazul prevăzut la alin.(1) lit.f) sînt aplicabile următoarele dispoziţii:
a) drepturile de vot aferente respectivelor acţiuni sau altor instrumente de proprietate sînt pe deplin valabile şi se exercită în condiţiile prevăzute la alin.(1) lit.b);
b) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate cere cumpărătorului să cesioneze respectivele acţiuni sau alte instrumente de proprietate într-un termen stabilit de aceasta, după ce a luat în considerare condiţiile de piaţă prevalente; şi
c) în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva cesionare în termenul stabilit în lit.b), devin incidente prevederile art.156 alin. (3) din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995.

Articolul 103.
Transferurile efectuate în virtutea aplicării instrumentului de vînzare a afacerii fac obiectul mecanismelor de siguranţă prevăzute la art.262-276.

Articolul 104.
Cumpărătorul este considerat continuatorul de drept al băncii supuse rezoluţiei şi poate exercita în continuare orice astfel de drepturi exercitate de banca supusă rezoluţiei aferente activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală.
[Art.104 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 105.
(1) Dacă banca supusă rezoluţiei este membru la sistemele de plăţi, compensare şi decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori şi la schemele de garantare a depozitelor, cumpărătorul poate continua să exercite drepturile băncii supuse rezoluţiei decurgînd din calitatea de membru şi drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.
(2) Prevederile alin.(1) nu înlătură cerinţa ca respectivul cumpărător să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru şi criteriile de participare, în funcţie de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse şi scheme.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(1), următoarele dispoziţii sînt aplicabile:
a) sistemele, bursele şi schemele prevăzute la alin.(1) nu pot refuza accesul pe motiv că respectivul cumpărător nu dispune de un rating din partea unei agenţii de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporţional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de acces la sistemele prevăzute la alin.(1);
b) în cazul în care cumpărătorul nu îndeplineşte criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plăţi, compensare sau decontare, la o bursă de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile prevăzute la alin.(1) se exercită de către cumpărător numai pentru o perioadă de timp, de maximum 24 de luni de la data transferului, care poate fi stabilită de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi care poate fi prelungită cu perioade de maximum 12 luni, la solicitarea cumpărătorului adresată aceleiaşi autorităţi.
[Art.105 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 106.
Fără a aduce atingere prevederilor 262-276, acţionarii sau creditorii băncii supuse rezoluţiei şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau obligaţii nu sînt transferate nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate ori în legătură cu acestea.

Articolul 107.
Cu respectarea prevederilor art.109, în situaţia în care aplică unei bănci instrumentul de vînzare a afacerii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, scoate pe piaţă sau ia măsuri în sensul scoaterii pe piaţă a activelor, drepturilor, obligaţiilor, acţiunilor sau altor instrumente de proprietate pe care intenţionează să le transfere. Grupuri de drepturi, active şi obligaţii pot fi scoase pe piaţă separat.

Articolul 108.
(1) Scoaterea pe piaţă prevăzută la art.107 se efectuează în conformitate cu următoarele principii:
a) trebuie să fie cît se poate de transparentă şi trebuie să nu prezinte în mod semnificativ eronat, activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate pe care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să le transfere, avînd în vedere circumstanţele şi, în special, necesitatea de a menţine stabilitatea financiară;
b) nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze nejustificat niciun potenţial cumpărător;
c) trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;
d) nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui cumpărător potenţial;
e) trebuie să ţină seama de necesitatea ca acţiunea de rezoluţie să se desfăşoare cu rapiditate;
f) scopul trebuie să fie maximizarea, pe cît posibil, a preţului de vînzare al acţiunilor sau al altor instrumente de proprietate, al activelor, drepturilor sau obligaţiilor în cauză.
(2) Cu respectarea principiului prevăzut la alin.(1) lit.b), celelalte principii prevăzute la alin.(1) nu aduc atingere dreptului Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a contacta în mod individual potenţialii cumpărători.

Articolul 109.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de vînzare a afacerii fără respectarea cerinţei privind scoaterea pe piaţă prevăzută la art.107, în cazul în care stabileşte faptul că respectarea cerinţelor de la art.108 ar putea submina unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluţiei şi mai ales dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:
a) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că starea de dificultate majoră în care se află sau este posibil să se afle banca supusă rezoluţiei ar crea sau ar înrăutăţi o ameninţare deja gravă la adresa stabilităţii financiare; şi
b) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că respectarea cerinţelor de la art.108 ar putea submina eficacitatea instrumentului de vînzare a afacerii în ceea ce priveşte eliminarea ameninţării la adresa stabilităţii financiare sau atingerea obiectivului rezoluţiei prevăzut la art.56 alin.(1) lit.b).

 

Secţiunea a 3-a
Instrumentul băncii-punte

Articolul 110.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să transfere către o bancă-punte:
a) acţiuni sau alte instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe bănci supuse rezoluţiei;
b) oricare dintre activele, drepturile sau obligaţiile uneia sau ale mai multor bănci supuse rezoluţiei sau totalitatea acestora.
(2) Cu respectarea prevederilor art.292-294, transferul menţionat la alin.(1) poate avea loc fără a obţine acordul acţionarilor băncii supuse rezoluţiei sau al oricărei părţi terţe, alta decît banca-punte, şi nu este supus niciunei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital, prevederile art.232 fiind aplicabile.

Articolul 111.
(1) Banca-punte este o persoană juridică ce îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe:
a) capitalul social este deţinut de către Ministerul Finanţelor, iar banca-punte este controlată de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în sensul celor prevăzute la art.231 alin.(1) lit.b) şi, în particular, avînd în vedere dispoziţiile art.122 alin.(1);
b) este creată în scopul de a primi şi a deţine unele sau toate acţiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei ori unele sau toate activele, drepturile şi obligaţiile uneia sau mai multor bănci supuse rezoluţiei, în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vînzării băncii.
(2) Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art.152 lit.b) nu trebuie să aducă atingere capacităţii Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a exercita controlul asupra băncii-punte.

Articolul 112.
În situaţia în care aplică instrumentul băncii-punte, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că valoarea totală a obligaţiilor transferate băncii-punte nu depăşeşte valoarea totală a drepturilor şi activelor transferate de la banca supusă rezoluţiei sau furnizate din alte surse. În vederea asigurării condiţiei prevăzute în prezentul articol, Guvernul este în drept să decidă asupra emiterii de către Ministerul Finanţelor a garanţiilor de stat, valorilor mobiliare de stat şi convertirii datoriilor băncii-punte faţă de stat în capital, în scopul asigurării echilibrului dintre activele şi obligaţiile băncii-punte.

Articolul 113.
Cu respectarea prevederilor art.91, orice contraprestaţie se plăteşte de banca-punte în favoarea:
a) proprietarilor acţiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către banca-punte s-a efectuat prin transferarea acţiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de banca supusă rezoluţiei de la deţinătorii respectivelor acţiuni sau instrumente la banca-punte;
b) băncii supuse rezoluţiei, în cazul în care transferul către banca-punte s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligaţiilor băncii supuse rezoluţiei la banca-punte.

Articolul 114.
În situaţia în care aplică instrumentul băncii-punte, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exercita competenţa de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei sau, după caz, de active, drepturi sau obligaţii ale băncii supuse rezoluţiei.

Articolul 115.
În urma aplicării instrumentului băncii-punte, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate:
a) transfera înapoi drepturile, activele sau obligaţiile de la banca-punte la banca supusă rezoluţiei ori acţiunile sau alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor iniţiali, iar banca supusă rezoluţiei sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligaţii ori acţiuni sau alte instrumente de proprietate, numai dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.116;
b) transfera acţiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligaţii de la banca-punte către o terţă parte.

Articolul 116.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate transfera înapoi acţiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligaţii de la banca-punte, în una dintre următoarele situaţii:
a) în situaţia în care posibilitatea ca respectivele acţiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligaţii să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului băncii-punte, în baza căreia s-a efectuat transferul;
b) în situaţia în care respectivele acţiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligaţii nu îndeplinesc condiţiile de transfer sau nu se încadrează în categoria acţiunilor sau altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau obligaţiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit.a).
(2) Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment şi respectă orice alte condiţii stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului băncii-punte, în scopul realizării transferului în cauză.

Articolul 117.
Transferurile între banca supusă rezoluţiei sau proprietarii iniţiali ai acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, pe de o parte, şi banca-punte, pe de altă parte, trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranţă prevăzute la art.262-276.

Articolul 118. 
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a stabili ca o bancă-punte să fie considerată drept o continuatoare a băncii supuse rezoluţiei şi să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de banca supusă rezoluţiei aferente activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală.

Articolul 119.
(1) Dacă banca supusă rezoluţiei este membru la sistemele de plăţi, compensare şi decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori şi la schemele de garantare a depozitelor, banca-punte poate continua să exercite drepturile băncii supuse rezoluţiei decurgînd din calitatea de membru şi drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.
(2) Prevederile alin.(1) nu înlătură cerinţa ca banca-punte să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru şi criteriile de participare, în funcţie de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse şi scheme.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(1), următoarele dispoziţii sînt aplicabile:
a) sistemele, bursele şi schemele prevăzute la alin.(1) nu pot refuza accesul pe motiv că banca-punte nu dispune de un rating din partea unei agenţii de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporţional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de acces la sistemele prevăzute la alin.(1);
b) în cazul în care banca-punte nu îndeplineşte criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plăţi, compensare sau decontare, la o bursă de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile prevăzute la alin.(1) se exercită de către banca-punte numai pentru o perioadă de timp de maximum 24 de luni de la data transferului, care poate fi stabilită de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi care poate fi prelungită cu perioade de maximum 12 luni, la solicitarea băncii-punte adresată aceleiaşi autorităţi.

Articolul 120.
Fără a aduce atingere prevederilor art.262-276, acţionarii sau creditorii băncii supuse rezoluţiei şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau obligaţii nu sînt transferate băncii-punte nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate băncii-punte, organului de conducere al acesteia ori în legătură cu acestea.

Articolul 121.
Obiectivele băncii-punte nu implică nicio obligaţie sau responsabilitate a acesteia faţă de acţionarii, creditorii băncii supuse rezoluţiei, iar organul de conducere nu răspunde faţă de acţionarii sau creditorii respectivi sau faţă de orice altă persoană pentru actele săvîrşite şi omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenţia sau neglijenţa gravă, potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acţionarilor, creditorilor, sau a altor persoane.

Articolul 122.
(1) Funcţionarea unei bănci-punte respectă următoarele cerinţe:
a) conţinutul documentelor privind constituirea băncii-punte este aprobat de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie;
b) Consiliul de supraveghere al băncii-punte este constituit din 2 membri desemnaţi de către Banca Naţională a Moldovei şi un membru desemnat de către Ministerul Finanţelor;
c) Consiliul de supraveghere al băncii-punte desemnează organul executiv al acesteia;
d) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aprobă organul de conducere al băncii-punte, aprobă remuneraţiile membrilor organului de conducere şi le stabileşte responsabilităţile;
e) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aprobă strategia şi profilul de risc ale băncii-punte;
f) banca-punte este licenţiată în conformitate cu prevederile Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, cu reglementările emise de către Banca Naţională a Moldovei în aplicarea acesteia sau cu legislaţia privind piaţa de capital, dacă această cerinţă este aplicabilă, şi deţine licenţele şi permisiunile necesare pentru desfăşurarea activităţilor sau furnizarea serviciilor aferente elementelor preluate în urma unui transfer efectuat conform prevederilor art.231 şi 232;
g) banca-punte respectă dispoziţiile Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, ale reglementărilor emise de către Banca Naţională a Moldovei în aplicarea acestora şi face obiectul unei supravegheri în conformitate cu aceleaşi dispoziţii;
h) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate prevedea, în mod corespunzător, restricţii asupra activităţii sale;
i) decizia băncii-punte privind acceptarea realizării transferului prevăzut la art.110 alin.(1) este adoptată de către organul de conducere a acesteia.
(2) În cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluţiei, banca-punte poate fi constituită şi licenţiată fără ca aceasta să respecte, pentru o perioadă de cel mult 18 luni, la începutul funcţionării sale, cerinţele privind capitalul şi pentru o perioadă de cel mult 6 luni – alte cerinţe cuprinse în actele normative prevăzute la alin.(1) lit.f) şi g), utilizînd majorările ulterioare ale capitalului minim reglementat ca bază pentru calcularea indicatorilor prudenţiali care se raportează la capital. În acest sens, structura din cadrul Băncii Naţionale a Moldovei care exercită funcţia de rezoluţie transmite o cerere structurii care exercită funcţia de supraveghere sau Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, după caz. Dacă decide să acorde o astfel de licenţă, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, sau Comisia Naţională a Pieţei Financiare, după caz, indică intervalul în care banca-punte este scutită de respectarea cerinţelor respectivelor prevederi legale.
(3) Organul de conducere al băncii-punte trebuie să asigure administrarea în mod profesionist şi pe baze comerciale a respectivei bănci.

Articolul 123.
Cu respectarea oricăror restricţii aplicate în conformitate cu normele în materie de concurenţă, conducerea băncii-punte gestionează banca-punte în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vînzării băncii a activelor, drepturilor sau obligaţiilor sale către unul sau mai mulţi cumpărători din sectorul privat, în situaţia în care condiţiile sînt prielnice, în opinia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi în termenul specificat la art.126 sau 127, după caz.

Articolul 124.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide că o bancă-punte nu mai reprezintă o bancă-punte în conformitate cu prevederile art.111 ca urmare a apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:
a) fuzionarea băncii-punte cu o altă entitate;
b) banca-punte nu mai respectă cerinţele art.111;
c) vînzarea în întregime sau aproape în întregime a activelor, drepturilor sau obligaţiilor băncii-punte către o terţă parte;
d) expirarea perioadei specificate la art.126 sau, după caz, la art.127;
e) activele băncii-punte sînt complet lichidate, iar obligaţiile sale sînt achitate integral.

Articolul 125.
(1) În situaţia în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să vîndă banca-punte sau activele, drepturile ori obligaţiile acesteia, aceasta se asigură că banca-punte sau activele, drepturile ori obligaţiile relevante sînt puse în vînzare în mod deschis şi transparent şi nu sînt prezentate eronat, în mod semnificativ, iar în cadrul vînzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potenţial cumpărător.
(2) Orice astfel de vînzări trebuie efectuate în condiţii comerciale, avînd în vedere circumstanţele.

Articolul 126.
În cazul în care nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile prevăzute la art.124 lit.a)-c) sau e), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia măsuri pentru încetarea statutului băncii-punte, cît mai curînd posibil, potrivit propriei aprecieri, dar nu mai tîrziu de 2 ani de la data la care a fost efectuat ultimul transfer de la o bancă supusă rezoluţiei, în virtutea aplicării instrumentului băncii-punte.

Articolul 127.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate prelungi perioada prevăzută la art.126 cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situaţia în care o astfel de prelungire:
a) vine în sprijinul realizării uneia dintre situaţiile prevăzute la art.124 lit.a)-c) sau e); sau
b) este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii bancare şi/sau financiare esenţiale.

Articolul 128.
Toate deciziile Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a prelungi perioada prevăzută la art.126 se motivează şi cuprind o evaluare detaliată a situaţiei care justifică prelungirea, inclusiv a condiţiilor şi perspectivelor pieţei.

Articolul 129.
(1) În cazul în care funcţionarea unei bănci-punte încetează în situaţiile prevăzute la art.124 lit.c) sau d), banca-punte este lichidată în conformitate cu procedura de lichidare silită a băncii.
(2) Cu respectarea prevederilor art. 91, toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcţionării băncii-punte revin acţionarului băncii-punte.
[Art.129 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 130.
În cazul în care o bancă-punte este utilizată în scopul de a transfera activele, drepturile sau obligaţiile aparţinînd mai multor bănci supuse rezoluţiei, obligaţia prevăzută la art.129 se referă la activele, drepturile sau obligaţiile transferate de la fiecare dintre aceste bănci supuse rezoluţiei, şi nu la banca-punte în sine.

Articolul 131.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate licenţia o bancă-punte cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut la art.5 din Legea instituţiilor financiare nr.548-XIII din 21 iulie 1995, dar care nu poate fi mai mic decît echivalentul a 50 milioane lei.

Articolul 132.
Îndeplinirea de către Ministerul Finanţelor a criteriilor prevăzute la art.153 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 este prezumată.

Articolul 133.
Prin derogare de la art.7 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, se pronunţă cu privire la licenţierea băncii-punte în cel mai scurt timp posibil de la transmiterea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a documentaţiei la care se face referire la art.134 şi avînd în vedere decizia sa, în calitate de autoritate de rezoluţie, privind aprobarea elementelor referitoare la funcţionarea băncii-punte prevăzute la art.122 alin.(1) lit.a)-d).

Articolul 134.
Banca Naţională a Moldovei stabileşte, prin reglementări, condiţiile şi documentaţia în baza căreia se licenţiază banca-punte.

Articolul 135.
(1) Înregistrarea de stat a băncii-punte se face în regim de urgenţă, doar în baza actului constitutiv şi a solicitării Băncii Naţionale a Moldovei, în termen de 24 de ore de la depunerea acestor acte la organul înregistrării de stat.
(2) Celelalte acte prevăzute de lege pentru înregistrarea de stat sînt depuse în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării de stat.
[Art.135 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

Articolul 136.
Începerea desfăşurării activităţii de către banca-punte licenţiată conform prevederilor Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei emiterii licenţei.

Articolul 137.
(1) În cazul în care vînzarea băncii-punte, licenţiate în conformitate cu Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, se realizează prin vînzarea acţiunilor, de la momentul vînzării acestora, banca care a funcţionat ca bancă-punte trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de aceeaşi lege pentru funcţionarea unei bănci.
(2) În situaţia prevăzută la alin.(1), valabilitatea licenţei băncii care a funcţionat ca bancă-punte nu încetează de drept, licenţa respectivă producînd în continuare efecte, pe o perioadă nedeterminată.

 

Secţiunea a 4-a
Instrumentul de separare a activelor

Articolul 138.
(1) Pentru ca instrumentul de separare a activelor să fie eficace, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să transfere activele, drepturile sau obligaţiile unei bănci supuse rezoluţiei sau ale unei bănci-punte către unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor.
(2) Cu respectarea prevederilor art.292-294, transferul prevăzut la alin.(1) poate avea loc fără a obţine acordul acţionarilor băncii supuse rezoluţiei sau al oricărei părţi terţe, alta decît banca-punte, şi nu este supus niciunei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital, prevederile art.232 fiind aplicabile.

Articolul 139.
În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplineşte cumulativ cerinţele de mai jos:
a) capitalul social este deţinut în totalitate sau parţial de una sau mai multe autorităţi publice şi vehiculul de administrare a activelor este controlat de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în sensul celor prevăzute la art.231 alin.(1) lit.b) şi, în particular, avînd în vedere dispoziţiile art.141. Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, poate fi acţionar al vehiculului de administrare a activelor;
b) a fost creată în scopul de a primi, parţial sau integral, activele, drepturile şi obligaţiile uneia sau ale mai multe bănci supuse rezoluţiei sau ale unei bănci-punte.

Articolul 140.
Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sînt transferate în scopul de a maximiza valoarea acestora prin intermediul unei eventuale vînzări sau prin lichidarea lor ordonată.

Articolul 141.
Funcţionarea unui vehicul de administrare a activelor respectă următoarele prevederi:
a) conţinutul documentelor privind constituirea vehiculului de administrare a activelor este aprobat de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie;
b) în funcţie de structura acţionariatului vehiculului de administrare a activelor, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, numeşte sau aprobă organul de conducere al vehiculului de administrare a activelor;
c) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aprobă remuneraţiile membrilor organului de conducere şi le stabileşte responsabilităţile;
d) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aprobă strategia şi profilul de risc ale vehiculului de administrare a activelor.

Articolul 142. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exercita competenţa prevăzută la art.138 de a transfera active, drepturi sau obligaţii numai în cazul în care:
a) situaţia de pe piaţa specifică a acelor active este de aşa natură încît lichidarea lor în cadrul procedurii de lichidare silită a băncii ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor pieţe financiare;
b) un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcţionare a băncii supuse rezoluţiei sau a băncii-punte; sau
c) un astfel de transfer este necesar pentru a maximiza încasările rezultate din lichidare.

Articolul 143.
În situaţia în care aplică instrumentul de separare a activelor, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte contraprestaţia în schimbul căreia sînt transferate activele, drepturile şi obligaţiile către vehiculul de administrare a activelor, în conformitate cu principiile stabilite la art.72-84. Prevederile prezentului articol nu împiedică respectiva contraprestaţie să aibă o valoare nominală sau negativă.

Articolul 144.
Cu respectarea prevederilor art.91, orice contraprestaţie aferentă activelor, drepturilor sau obligaţiilor dobîndite în mod direct de la banca supusă rezoluţiei se plăteşte de vehiculul de administrare a activelor în favoarea băncii supuse rezoluţiei. Contraprestaţia poate fi plătită prin instrumente de datorie emise de vehiculul de administrare a activelor.

Articolul 145.
În cazul în care s-a aplicat instrumentul băncii-punte, un vehicul de administrare a activelor poate, după aplicarea instrumentului băncii-punte, să dobîndească active, drepturi sau obligaţii de la banca-punte.

Articolul 146.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate transfera active, drepturi sau obligaţii de la banca supusă rezoluţiei la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor în mai multe rînduri şi poate transfera înapoi active, drepturi sau obligaţii de la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor la banca supusă rezoluţiei, numai dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.147.
(2) Banca supusă rezoluţiei are obligaţia de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligaţii.

Articolul 147.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate transfera înapoi drepturi, active sau obligaţii, de la vehiculul de administrare a activelor la banca supusă rezoluţiei, într-una dintre următoarele situaţii:
a) în situaţia în care posibilitatea ca respectivele drepturi, active sau obligaţii să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, în baza căreia s-a efectuat transferul;
b) în situaţia în care respectivele drepturi, active sau obligaţii nu îndeplinesc condiţiile de transfer sau nu se încadrează în categoria drepturilor, activelor sau obligaţiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit.a).
(2) În oricare dintre cazurile prevăzute la alin.(1), transferul înapoi se poate efectua în orice moment şi respectă orice alte condiţii stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, în scopul realizării transferului respectiv.

Articolul 148.
Transferurile între banca supusă rezoluţiei şi vehiculul de administrare a activelor trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranţă privind transferurile parţiale de proprietate specificate la art.262-276.

Articolul 149.
Fără a aduce atingere prevederilor art.262-276, acţionarii sau creditorii băncii supuse rezoluţiei şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau obligaţii nu sînt transferate vehiculului de administrare a activelor nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate vehiculului de administrare a activelor, organului de conducere al acestuia ori în legătură cu acestea.

Articolul 150.
Obiectivele vehiculului de administrare a activelor nu implică nicio obligaţie sau responsabilitate a acestuia faţă de acţionarii sau creditorii băncii supuse rezoluţiei, iar organul de conducere nu răspunde faţă de acţionarii sau creditorii respectivi pentru actele săvîrşite şi omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenţia sau neglijenţa gravă potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acţionarilor sau creditorilor.

 

Secţiunea a 5-a
Instrumentul de recapitalizare internă

Articolul 151.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, dispune de competenţele de rezoluţie prevăzute la art.231, în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă.

Articolul 152.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluţiei prevăzute la art.56, în conformitate cu principiile rezoluţiei prevăzute la art.61 pentru oricare dintre următoarele scopuri:
a) recapitalizarea unei bănci, atunci cînd sînt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condiţiilor de licenţiere şi de a continua să-şi desfăşoare activităţile pentru care este licenţiată în conformitate cu Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 şi pentru a menţine un nivel suficient de încredere a pieţei în banca respectivă;
b) conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanţelor sau al instrumentelor de datorie care sînt transferate către o bancă-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva bancă-punte sau în cadrul instrumentului de vînzare a afacerii sau al instrumentului de separare a activelor.

Articolul 153.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art.152 lit.a) numai dacă, în opinia sa, există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activităţii prevăzut la art.193, va avea drept rezultat realizarea obiectivelor relevante ale rezoluţiei, precum şi restabilirea viabilităţii pe termen lung şi a solidităţii financiare a băncii în cauză.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica oricare dintre instrumentele de rezoluţie prevăzute la art.87 lit.a)-c) şi instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art.152 lit.b), în cazul în care condiţiile prevăzute la art.153 alin.(1) nu sînt îndeplinite.

Articolul 154.
Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, tuturor datoriilor unei bănci care nu sînt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument, în conformitate cu prevederile art.155 sau 156.

Articolul 155.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii, indiferent de legea care le reglementează:
a) depozitele garantate;
b) obligaţiile garantate, inclusiv obligaţiunile garantate şi datoriile sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului suport şi care, în temeiul cadrului legislativ, sînt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate;
c) orice datorie care rezultă în virtutea deţinerii de către bancă a unor active sau lichidităţi aparţinînd clienţilor, inclusiv active sau lichidităţi aparţinînd clienţilor, deţinute în numele unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, cu condiţia ca respectivul client să fie protejat în baza legislaţiei aplicabile privind procedura de lichidare silită a băncii;
d) orice datorie care rezultă în virtutea existenţei unei relaţii fiduciare între bancă, în calitate de fiduciar, şi o altă persoană, în calitate de beneficiar, cu condiţia ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislaţiei civile sau a celei privind procedura de lichidare silită a băncii;
e) datoriile faţă de bănci, excluzînd entităţile care fac parte din acelaşi grup, cu o scadenţă iniţială mai mică de şapte zile;
f) datoriile cu o scadenţă reziduală mai mică de şapte zile faţă de sistemele de plăţi şi de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare sau operatorii acestor sisteme sau faţă de participanţii la astfel de sisteme şi care rezultă din participarea la un astfel de sistem;
g) datoria faţă de oricare dintre entităţile prevăzute la alin.(2).
(2) În aplicarea prevederilor alin.(1) lit.g), categoriile de entităţi sînt următoarele:
a) angajatul, în ceea ce priveşte salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remuneraţie fixă acumulate, cu excepţia componentei variabile a remuneraţiei care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;
b) creditorii comerciali, în scopul de a obţine sau nu profit în ceea ce priveşte furnizarea către bancă de mărfuri sau servicii care sînt cruciale pentru desfăşurarea zilnică a activităţilor sale, incluzînd servicii informatice, servicii de utilităţi, precum şi închirierea, întreţinerea şi reparaţiile spaţiilor de lucru;
c) autorităţile fiscale şi de asigurări sociale, cu condiţia ca datoriile respective să fie considerate creanţe privilegiate în baza legii aplicabile;
d) schemele de garantare a depozitelor pentru datorii care decurg din contribuţiile datorate în conformitate cu legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor.
(3) Prevederile alin.(2) lit.a) nu se aplică componentei variabile a remuneraţiei personalului care expune banca unor riscuri semnificative, aşa cum este identificat potrivit reglementărilor emise de către Banca Naţională a Moldovei.
(4) Toate activele garantate incluse într-un portofoliu-suport pentru obligaţiunile garantate rămîn neafectate, segregate şi cu fonduri suficiente.
(5) Nici cerinţa prevăzută la alin.(4) şi nici prevederile alin.(1) lit.b) nu împiedică Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să îşi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unei obligaţiuni garantate sau a unei datorii, pentru care s-a depus o garanţie reală, care depăşeşte valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenţie sau a garanţiei reale care o acoperă.
(6) Prevederile alin.(1) lit.a) nu împiedică Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să îşi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unui depozit care depăşeşte nivelul de garantare prevăzut de legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor.
(7) Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind expunerile din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 şi reglementărilor în materie emise de Banca Naţională a Moldovei, pentru a se asigura posibilităţi de soluţionare a băncilor, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, limitează, în conformitate cu prevederile art.39 lit.b) din prezenta lege, măsura în care alte bănci deţin datorii eligibile pentru aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, cu excepţia datoriilor care sînt deţinute la entităţi care fac parte din acelaşi grup.

Articolul 156.
În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să excludă, integral sau parţial, o datorie eligibilă sau o categorie de datorii eligibile în temeiul art.61 alin.(2), nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii eligibile poate fi crescut, pentru a ţine seama de excluderile respective, cu condiţia ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii eligibile să respecte principiul prevăzut la art.61 lit.g).

Articolul 157.
În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să excludă, integral sau parţial, o datorie eligibilă sau o categorie de datorii eligibile cu respectarea art.154-163, iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluţie bancară poate contribui cu un aport în beneficiul băncii supuse rezoluţiei pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri:
a) de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile eligibile şi de a restabili la zero valoarea activului net al băncii supuse rezoluţiei, în conformitate cu prevederile art.171 lit.a);
b) de a achiziţiona acţiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în banca supusă rezoluţiei, pentru a recapitaliza banca respectivă, în conformitate cu prevederile art.171 lit.b).

Articolul 158.
Fondul de rezoluţie bancară poate contribui cu un aport, conform art.157, doar dacă:
a) acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte instrumente de datorie eligibile au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalităţi, la absorbţia pierderilor şi recapitalizarea băncii supuse rezoluţiei, cu cel puţin 8% din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale băncii respective, contribuţie evaluată, la momentul întreprinderii acţiunii de rezoluţie, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art.72-84; şi
b) contribuţia fondului de rezoluţie bancară nu depăşeşte 5% din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale băncii supuse rezoluţiei, cuantificată, la momentul iniţierii acţiunii de rezoluţie, potrivit evaluării prevăzute la art.72-84.

Articolul 159.
Contribuţia fondului de rezoluţie bancară prevăzută la art.157 poate fi finanţată prin:
a) suma aflată la dispoziţia fondului de rezoluţie bancară care a fost atrasă prin contribuţii de la bănci, în conformitate cu prevederile art.298 şi art.306 - art.309;
b) suma care poate fi atrasă prin contribuţii extraordinare în conformitate cu prevederile art.310-312 într-un interval de trei ani; şi
c) în cazul în care sumele prevăzute la lit.a) şi b) sînt insuficiente, sume atrase din surse de finanţare alternative în conformitate cu prevederile art.313.

Articolul 160.
(1) În circumstanţe extraordinare, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate urmări să obţină finanţare suplimentară din surse de finanţare alternative după ce:
a) a fost atinsă limita de 5% prevăzută la art.158 lit.b); şi
b) toate datoriile negarantate şi neprivilegiate, altele decît depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.
(2) Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci cînd sînt îndeplinite condiţiile de la alin.(1), fondul de rezoluţie bancară poate face o contribuţie din resursele care au fost atrase prin contribuţii anuale, în conformitate cu prevederile art.298 şi art.306-309, şi care nu au fost încă utilizate.

Articolul 161.
Prin exceptare de la prevederile art.158 lit.a), fondul de rezoluţie bancară poate, de asemenea, să facă o contribuţie potrivit art.157, în următoarele condiţii:
a) contribuţia la absorbţia pierderilor şi recapitalizare prevăzută la art.158 lit.a) are o valoare de cel puţin 20% din activele ponderate la risc ale băncii în cauză;
b) fondul de rezoluţie bancară are la dispoziţie, prin intermediul contribuţiilor anuale (excluzînd contribuţiile către schema de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu prevederile art.298 şi art.306-309, o sumă cel puţin egală cu 3% din depozitele garantate ale tuturor băncilor licenţiate pe teritoriul Moldovei; şi
c) banca în cauză deţine active în valoarea determinată conform reglementărilor Băncii Naţionale a Moldovei emise în aplicarea acestei dispoziţii.

Articolul 162.
Atunci cînd îşi exercită competenţele de excludere prevăzute la art.156, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, acordă atenţia cuvenită:
a) principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate, în primul rînd, de acţionari şi, în al doilea rînd, în general, de către creditorii băncii supuse rezoluţiei, în ordinea de preferinţă, conform Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995;
b) nivelului capacităţii de absorbţie a pierderilor de care ar mai dispune banca supusă rezoluţiei în cazul excluderii unei datorii sau a unei categorii de datorii; şi
c) necesităţii de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanţarea rezoluţiei.

Articolul 163.
Excluderile prevăzute la art.156 pot fi aplicate fie pentru a exclude complet o datorie de la reducerea valorii, fie pentru a limita nivelul reducerii valorii aplicate respectivei datorii.

Articolul 164.
(1) Băncile îndeplinesc în permanenţă o cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile.
(2) Cerinţa minimă se calculează ca suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile, exprimată ca procentaj din totalul datoriilor şi al fondurilor proprii ale băncii.
(3) În sensul alin.(2), datoriile care provin din instrumente financiare derivate sînt incluse în datoriile totale în baza faptului că drepturile la compensare ale contrapărţii sînt recunoscute pe deplin.

Articolul 165.
(1) Datoriile eligibile sînt incluse în suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile prevăzută la art.164 numai dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) instrumentul este emis şi plătit integral;
b) datoria nu este faţă de banca însăşi, nu este garantată şi nu face obiectul unei garanţii acordate de aceasta;
c) achiziţionarea instrumentului nu a fost finanţată, direct sau indirect, de bancă;
d) datoria are o scadenţă reziduală de cel puţin un an;
e) datoria nu decurge dintr-un instrument financiar derivat;
f) datoria nu decurge dintr-un depozit care beneficiază de preferinţă în conformitate cu legislaţia privind procedura de lichidare silită a băncii.
(2) În sensul alin.(1) lit.d), atunci cînd o datorie conferă proprietarului său un drept de rambursare anticipată, scadenţa datoriei este reprezentată de prima dată la care se naşte acest drept.

Articolul 166.
Atunci cînd o datorie este reglementată de legislaţia unui alt stat, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita băncii să demonstreze că orice decizie a acesteia sau a altei autorităţi de rezoluţie de a reduce sau converti valoarea datoriei respective va putea fi aplicată, potrivit legislaţiei statului în cauză, ţinînd seama de termenii contractuali care reglementează datoria, de acordurile internaţionale privind recunoaşterea procedurilor de rezoluţie şi de alte aspecte relevante. În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu este convinsă că orice decizie luată va putea fi aplicată potrivit legislaţiei statului respectiv, datoria nu este inclusă în calculul cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile.

Articolul 167.
(1) Banca Naţională a Moldovei se asigură că cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile a fiecărei bănci, în conformitate cu prevederile art.164, este determinată de către structura care exercită funcţia de rezoluţie, în urma consultării cu structura care exercită funcţia de supraveghere, în baza cel puţin a următoarelor criterii:
a) necesitatea de a asigura faptul că soluţionarea băncii este posibilă, în sensul art.32 alin.(3), prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluţiei;
b) necesitatea de a asigura, după caz, că banca deţine suficiente datorii eligibile pentru a garanta că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, pierderile pot fi absorbite, iar rata fondurilor proprii de nivelul 1 ale băncii poate fi readusă la un nivel care să îi permită să respecte în continuare condiţiile care au stat la baza licenţierii şi să desfăşoare activităţile pentru care a fost licenţiată, în temeiul Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, precum şi să menţină în continuare un grad suficient de încredere a pieţei în respectiva bancă;
c) necesitatea de a asigura că, dacă potrivit planului de rezoluţie se anticipează că anumite clase de datorii eligibile ar putea fi excluse de la recapitalizarea internă în temeiul art.156 sau că anumite clase de datorii eligibile ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parţial, banca deţine suficiente alte datorii eligibile pentru a garanta că pierderile ar putea fi absorbite şi că rata fondurilor proprii de nivelul 1 ale băncii ar putea fi readusă la un nivel necesar pentru a-i permite să respecte în continuare condiţiile care au stat la baza licenţierii şi să desfăşoare activităţile pentru care a fost licenţiată, în temeiul Legii nr.550-XIII din 21 iulie 1995 instituţiilor financiare;
d) dimensiunea, modelul economic, modelul de finanţare şi profilul de risc al băncii;
e) măsura în care situaţia de dificultate majoră în care se află banca ar avea efecte negative asupra stabilităţii financiare, inclusiv din cauza contagiunii rezultate de pe urma interconectării sale cu alte bănci sau cu restul sistemului financiar.
(2) În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor alin.(1), Banca Naţională a Moldovei va emite reglementări.

Articolul 168.
Deciziile luate în conformitate cu prevederile art.164-170 pot prevedea ca cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile să fie respectată parţial, prin instrumente contractuale de recapitalizare internă.

Articolul 169.
Pentru a se califica drept instrument contractual de recapitalizare internă în temeiul art.168, trebuie să se demonstreze Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, faptul că instrumentul:
a) conţine o clauză contractuală care prevede faptul că, în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să aplice băncii respective instrumentul de recapitalizare internă, valoarea acestuia este redusă sau convertită în măsura necesară, înainte ca valoarea altor datorii eligibile să fie redusă sau convertită; şi
b) face obiectul unui acord, al unui angajament sau al unei dispoziţii de subordonare cu caracter obligatoriu, potrivit cărora, în eventualitatea procedurii de lichidare silită a băncii, instrumentul este de rang inferior altor datorii eligibile şi nu poate fi rambursat decît după lichidarea altor datorii eligibile datorate la momentul respectiv.

Articolul 170.
Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie, în colaborare cu structura care exercită funcţia de supraveghere, solicită şi verifică respectarea de către bănci a cerinţelor minime privind fondurile proprii şi datoriile eligibile prevăzute la art.164 şi, după caz, a cerinţelor prevăzute la art.167 şi ia toate deciziile prevăzute la art.164-169, concomitent cu elaborarea şi actualizarea planurilor de rezoluţie.

Articolul 171.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, atunci cînd aplică instrumentul de recapitalizare internă, stabileşte, în baza unei evaluări care respectă art.72-84, suma agregată a următoarelor:
a) după caz, valoarea cu care trebuie reduse datoriile eligibile pentru a se asigura faptul că valoarea activului net al băncii supuse rezoluţiei este egală cu zero; şi
b) după caz, valoarea în care datoriile eligibile trebuie convertite în acţiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivelul 1 al băncii supuse rezoluţiei sau al băncii-punte.

Articolul 172.
(1) Evaluarea prevăzută la art.171 stabileşte valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile eligibile pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivelul 1 ale băncii supuse rezoluţiei sau, după caz, pentru a asigura rata fondurilor proprii de nivelul 1 pentru banca-punte, ţinînd seama de orice contribuţie la capital din partea fondului de rezoluţie bancară în temeiul art.301 alin.(1) lit.d), pentru a menţine o încredere suficientă a pieţei în banca supusă rezoluţiei sau în banca-punte şi pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puţin un an, să respecte condiţiile de autorizare şi să îşi desfăşoare în continuare activităţile pentru care a fost licenţiată în conformitate cu Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995.
(2) Atunci cînd Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să folosească instrumentul de separare a activelor prevăzut la art.138-150, valoarea cu care trebuie reduse datoriile eligibile va ţine seama de o estimare prudentă a necesarului de capital al vehiculului de administrare a activelor, după caz.

Articolul 173.
În cazul în care capitalul a fost redus în conformitate cu prevederile art.219-230, iar recapitalizarea internă a fost aplicată în temeiul art.152 şi se constată că nivelul reducerii valorii aplicate în baza evaluării preliminare prevăzute la art.72-84 este superior celui necesar, luînd în considerare evaluarea definitivă realizată în conformitate cu prevederile art.81, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica un mecanism de majorare a valorii creanţelor creditorilor şi, ulterior, ale acţionarilor, pînă la nivelul necesar.

Articolul 174.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, instituie şi menţine mecanisme care asigură faptul că procesul de verificare şi evaluare se bazează pe informaţii cît mai actualizate şi mai cuprinzătoare posibil referitoare la activele, datoriile şi capitalurile proprii ale băncii supuse rezoluţiei.

Articolul 175.
(1) Atunci cînd aplică instrumentul de recapitalizare internă, potrivit art.152, ori reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital, potrivit art.219-225, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia, în ceea ce îi priveşte pe acţionari şi pe deţinătorii altor instrumente de proprietate, cel puţin una dintre următoarele măsuri:
a) anularea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate existente sau transferarea acestora creditorilor care au făcut obiectul unei măsuri de recapitalizare internă;
b) dacă banca supusă rezoluţiei înregistrează o valoare netă pozitivă conform evaluării efectuate în temeiul art.72-84, diluarea cotei de capital deţinute de acţionarii existenţi şi deţinătorii altor instrumente de proprietate, ca urmare a conversiei în acţiuni şi alte instrumente de proprietate a instrumentelor de capital relevante, emise de bancă, în temeiul competenţei prevăzute la art.220, sau a datoriilor eligibile emise de banca supusă rezoluţiei, în temeiul competenţei prevăzute la art.231 alin.(1) lit.f).
(2) Conversia efectuată potrivit prevederilor alin.(1) lit.b) se realizează la o rată de conversie care diluează semnificativ deţinerile existente de acţiuni sau alte instrumente de proprietate.

Articolul 176.
Măsurile prevăzute la art.175 se aplică, de asemenea, cu privire la acţionarii şi deţinătorii altor instrumente de proprietate ale căror acţiuni sau alte instrumente de proprietate au fost emise sau acordate în următoarele circumstanţe:
a) ca urmare a conversiei unor instrumente de datorie în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate, în conformitate cu clauzele contractuale ale instrumentelor de datorie iniţiale, efectuată cu ocazia producerii unui eveniment care a precedat sau care a avut loc în acelaşi timp cu evaluarea realizată de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, potrivit căreia banca îndeplinea condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie; sau
b) ca urmare a conversiei instrumentelor de capital relevante în instrumente de fonduri proprii de nivelul 1, în conformitate cu prevederile art.226-230.

Articolul 177.
La stabilirea măsurilor de întreprins în conformitate cu prevederile art.175, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere:
a) evaluarea efectuată în conformitate cu prevederile art.72-84;
b) cuantumul cu care aceasta a evaluat că elementele de fonduri proprii de nivelul 1 trebuie să fie reduse şi cu care instrumentele de capital relevante trebuie să fie reduse sau convertite în temeiul art.226; şi
c) suma agregată determinată de aceasta în temeiul art.171-174.

Articolul 178.
Prin derogare de la prevederile referitoare la solicitarea permisiunii prealabile, notificarea înstrăinării şi reducerii cotei în capitalul social al băncii, şi evaluarea achiziţiilor de cote în capitalul social al băncii, cuprinse la art.15, 152, 153, 154 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 şi de la obligaţia de informare/comunicare prevăzută la art.155 alin.(1) din aceeaşi lege, în cazul în care aplicarea instrumentului de recapitalizare internă sau conversia instrumentelor de capital ar conduce la achiziţionarea sau majorarea unei cote în capitalul social al băncii, de tipul celor prevăzute la art.15 alin.(1) din aceeaşi lege, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, efectuează evaluarea necesară în temeiul prevederilor respective în timp util, astfel încît să nu se întîrzie aplicarea instrumentului de recapitalizare internă ori a conversiei instrumentelor de capital sau să nu împiedice acţiunea de rezoluţie să îşi atingă obiectivele relevante privind rezoluţia.

Articolul 179.
În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă a unei bănci, nu a finalizat evaluarea necesară în temeiul art.178 la data aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital, dispoziţiile art.102 se aplică oricărei achiziţii sau majorări a unei cote în capitalul social al băncii, rezultată în urma aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital.

Articolul 180.
La aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie, cu respectarea oricăror excluderi prevăzute la art.155 şi 156 şi cu respectarea următoarelor cerinţe:
a) valoarea elementelor de fonduri proprii de nivelul 1 este redusă în conformitate cu prevederile art.226 lit.a);
b) numai dacă reducerea totală a valorii, efectuată în temeiul lit.a) este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art.177 lit.b) şi c), Banca Naţională a Moldovei reduce valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivelul 2, în măsura în care este necesar şi în limitele capacităţii acestora;
c) numai dacă reducerea totală a valorii acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate şi a instrumentelor de capital relevante, efectuată în temeiul lit.a) şi b) este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art.177 lit.b) şi c), Banca Naţională a Moldovei reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului datoriilor subordonate care nu reprezintă instrumente de fonduri proprii de nivelul 2, în conformitate cu ierarhia creanţelor din procedura de lichidare silită, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit.a) şi b), pentru a obţine valoarea totală a sumelor prevăzute la art.177 lit.b) şi c);
d) numai dacă reducerea totală a valorii acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate şi a instrumentelor de capital relevante, precum şi a datoriilor eligibile, efectuată în temeiul lit.a)-c) este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art.177 lit.b) şi c), Banca Naţională a Moldovei reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului sau suma de plată datorată, aferentă datoriilor eligibile rămase în conformitate cu ierarhia creanţelor în procedura de lichidare silită, cu respectarea prevederilor art.154-163, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit.a)-c), pentru a obţine valoarea totală a sumelor prevăzute la art.177 lit.b) şi c).

Articolul 181.
(1) La aplicarea competenţelor de reducere a valorii sau de conversie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, alocă pierderile reprezentate de valoarea totală a sumelor prevăzute la art.177 lit.b) şi c) în mod egal între acţiuni sau alte instrumente de proprietate şi datoriile eligibile de acelaşi rang, prin reducerea în mod egal a valorii principalului sau a sumei de plată datorate, aferentă acţiunilor sau altor instrumente de proprietate şi datoriilor eligibile respective, proporţional cu valoarea acestora, cu excepţia cazului în care o repartiţie diferită a pierderilor între datoriile de acelaşi rang este permisă potrivit prevederilor art.156.
(2) Prevederile alin.(1) nu împiedică acordarea unui tratament mai favorabil datoriilor care au fost excluse de la recapitalizarea internă în conformitate cu prevederile art.155 şi 156, în comparaţie cu datoriile eligibile care au acelaşi rang de prioritate în cadrul unei proceduri de lichidare silită a băncii.

Articolul 182.
Înainte de a aplica reducerea valorii sau conversia menţionată la art.180 lit.d), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, converteşte sau reduce valoarea principalului instrumentelor prevăzute la art.180 lit.b)-c), atunci cînd aceste instrumente conţin următoarele clauze şi nu au fost deja convertite:
a) clauze care prevăd reducerea valorii principalului instrumentului, în caz de producere a oricărui eveniment care afectează situaţia financiară, solvabilitatea sau fondurile proprii ale băncii;
b) clauze care prevăd conversia instrumentelor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate, în caz de producere a unui astfel de eveniment.

Articolul 183.
În cazul în care valoarea principalului unui instrument a fost redusă, dar nu în totalitate, în conformitate cu tipul de clauze prevăzute la art.182 lit.a), înainte de aplicarea recapitalizării interne în conformitate cu prevederile art.180, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie în ceea ce priveşte valoarea reziduală a principalului în cauză, în conformitate cu prevederile art.180.

Articolul 184.
Atunci cînd decide dacă valoarea datoriilor trebuie redusă sau convertită în titluri de capital, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu converteşte o categorie de datorii dacă pentru o altă categorie de datorii, care este subordonată primei, pentru cea mai mare parte nu s-a realizat conversia în titluri de capital sau nu s-a redus valoarea, cu excepţia cazului în care acest lucru este permis potrivit art.155 şi 156.

Articolul 185.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aplică competenţele de reducere a valorii şi de conversie a datoriilor care provin din instrumente financiare derivate, cu respectarea prevederilor art.186-189.

Articolul 186.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţele de reducere a valorii şi de conversie în raport cu o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat numai în momentul lichidării sau după lichidarea instrumentelor financiare derivate.
(2) La intrarea în procedura de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să înceteze şi să lichideze, în acest scop, orice contract aferent unui instrument financiar derivat.

Articolul 187.
În cazul în care o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat a fost exclusă de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în temeiul art.156, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu este obligată să înceteze contractul aferent instrumentului financiar derivat sau să îl lichideze.

Articolul 188.
În cazul în care tranzacţiile cu instrumente financiare derivate fac obiectul unui acord de compensare, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, sau o persoană independentă stabileşte, ca parte a evaluării desfăşurate în conformitate cu prevederile art.72-84, datoria ce rezultă din respectivele tranzacţii pe o bază netă, în conformitate cu dispoziţiile acordului în cauză.

Articolul 189.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte cuantumul datoriilor care provin din instrumente financiare derivate pe baza:
a) unor metodologii adecvate pentru determinarea valorii categoriilor de instrumente financiare derivate, inclusiv a tranzacţiilor care fac obiectul unor acorduri de compensare;
b) unor principii de stabilire a momentului exact la care trebuie determinată valoarea unei poziţii pe instrumente financiare derivate; şi
c) unor metodologii adecvate pentru compararea pierderii de valoare care ar rezulta din lichidarea şi utilizarea instrumentelor financiare derivate pentru recapitalizarea internă, cu valoarea pierderilor care ar fi suportate de instrumentele financiare derivate într-o recapitalizare internă.

Articolul 190.
(1) Atunci cînd îşi exercită competenţele prevăzute la art.221 şi la art.231 alin.(1) lit.f), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica rate de conversie diferite pentru diferite categorii de instrumente de capital şi datorii, în conformitate cu cel puţin unul dintre principiile prevăzute la alin.(2) şi (3).
(2) Rata de conversie trebuie să reprezinte, pentru creditorul afectat, o despăgubire adecvată pentru orice pierdere suportată ca urmare a exercitării competenţelor de reducere a valorii sau de conversie.
(3) Atunci cînd sînt aplicate rate de conversie diferite în conformitate cu prevederile alin.(1), rata de conversie aplicabilă datoriilor considerate cu rang prioritar în temeiul prevederilor legale privind lichidarea silită trebuie să fie mai mare decît cea aplicabilă datoriilor subordonate.

Articolul 191.
Aplicarea de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, a instrumentului de recapitalizare internă pentru a recapitaliza o bancă, în conformitate cu prevederile art.152 lit.a), este însoţită de măsuri pentru asigurarea, elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a activităţii pentru banca respectivă, în conformitate cu prevederile art.193-201.

Articolul 192. 
Măsurile prevăzute la art.191 pot include numirea de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, a uneia sau mai multor persoane, în conformitate cu prevederile art.259 cu obiectivul de a elabora şi pune în aplicare planul de reorganizare a activităţii prevăzut la art.193-201.

Articolul 193.
În termen de o lună de la aplicarea, în conformitate cu prevederile art.152 lit.a), a instrumentului de recapitalizare internă în legătură cu o bancă, organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art.259 elaborează şi prezintă Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, un plan de reorganizare a activităţii care satisface cerinţele prevăzute la art.195.

Articolul 194.
În situaţii considerate de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ca fiind excepţionale şi dacă acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei, aceasta poate prelungi perioada menţionată la art.193 alin.(1) pînă la maximum două luni, începînd cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă.

Articolul 195.
(1) Planul de reorganizare a activităţii stabileşte măsuri care vizează restabilirea viabilităţii pe termen lung a băncii sau a unor părţi ale activităţii acestora, într-un termen rezonabil. Aceste măsuri se bazează pe ipoteze realiste cu privire la condiţiile economice şi financiare de pe piaţă, în care va funcţiona banca.
(2) Planul de reorganizare a activităţii ia în considerare cel puţin situaţia actuală şi perspectivele de viitor ale pieţelor financiare, reflectînd ipotezele cele mai optimiste, precum şi pe cele mai pesimiste, inclusiv o combinaţie de evenimente care să permită identificarea principalelor puncte vulnerabile ale băncii. Ipotezele trebuie să fie comparate cu valori de referinţă adecvate la nivel de sector.
(3) Planul de reorganizare a activităţii include cel puţin următoarele elemente:
a) descrierea detaliată a factorilor şi problemelor care au condus la situaţia în care banca intră sau este susceptibilă de a intra într-o situaţie de dificultate majoră şi circumstanţele care au condus la dificultăţile cu care se confruntă aceasta;
b) descrierea măsurilor care urmează să fie adoptate, vizînd restabilirea viabilităţii pe termen lung a băncii;
c) calendarul de punere în aplicare a măsurilor respective.

Articolul 196.
Măsurile menite să restabilească viabilitatea pe termen lung a unei bănci pot include:
a) reorganizarea activităţilor băncii;
b) schimbări ale sistemelor operaţionale şi ale infrastructurii din cadrul băncii;
c) retragerea din activităţile producătoare de pierderi;
d) restructurarea activităţilor existente care pot fi făcute competitive;
e) vînzarea de active sau de linii de activitate.

Articolul 197.
(1) În termen de o lună de la data depunerii planului de reorganizare a activităţii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează probabilitatea ca planul, în cazul în care este pus în aplicare, să restabilească viabilitatea pe termen lung a băncii.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie realizează evaluarea prevăzută la alin.(1) de comun acord cu structura care exercită funcţia de supraveghere.
(3) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aprobă planul de reorganizare a activităţii, în cazul în care structura care exercită funcţia de rezoluţie împreună cu structura care exercită funcţia de supraveghere ajung la concluzia că planul va atinge obiectivul prevăzut la alin.(1).

Articolul 198. 
(1) În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu este convinsă că planul va atinge obiectivul prevăzut la art.197, aceasta notifică preocupările sale organului de conducere sau persoanei/persoanelor desemnate în temeiul art.259 şi solicită modificarea planului într-un mod care să răspundă acestor preocupări.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că notificarea preocupărilor prevăzute la alin.(1) se realizează de structura care exercită funcţia de rezoluţie, de comun acord cu structura care exercită funcţia de supraveghere.

Articolul 199.
(1) În termen de două săptămîni de la data primirii notificării prevăzute la art.198, organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art.259 prezintă Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, pentru aprobare, un plan modificat.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează, cu respectarea prevederilor art.197 alin.(2), planul modificat şi comunică organului de conducere, respectiv persoanei sau persoanelor desemnate în temeiul art.259, în termen de o săptămînă de la data primirii acestuia, în ce măsură planul, astfel modificat, răspunde preocupărilor notificate sau sînt necesare modificări suplimentare.

Articolul 200.
Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art.259 pun în aplicare planul de reorganizare agreat potrivit art.197 şi transmit un raport Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, cel puţin la fiecare şase luni în legătură cu progresele înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a planului.

Articolul 201.
(1) Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art.259 revizuiesc planul dacă, în opinia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii obiectivului prevăzut la art.195 alin.(1) şi (2) şi prezintă orice astfel de revizuire Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în vederea aprobării.
(2) La exprimarea opiniei potrivit alin.(1), Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie a obţinut acordul prealabil al structurii care exercită funcţia de supraveghere.

Articolul 202.
În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită una dintre competenţele prevăzute la art.231 alin.(1) lit.e)-i) şi art.220, reducerea valorii principalului sau a sumei de plată datorate, conversia sau anularea produce imediat efecte şi devine obligatorie pentru banca supusă rezoluţiei şi pentru creditorii afectaţi şi acţionarii acesteia.

Articolul 203.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, deţine competenţa de a îndeplini sau de a solicita îndeplinirea tuturor sarcinilor administrative şi procedurale necesare pentru a da efect exercitării uneia dintre competenţele prevăzute la art.231 alin.(1) lit.e)-i) şi art.220, inclusiv:
a) modificarea tuturor registrelor relevante;
b) delistarea sau retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor, a altor instrumente de proprietate sau a instrumentelor de datorie;
c) listarea sau admiterea la tranzacţionare a noilor acţiuni sau a altor instrumente de proprietate;
d) listarea din nou sau readmiterea la tranzacţionare a oricăror instrumente de datorie care au fost reduse, fără a fi necesară emiterea unui prospect în conformitate cu prevederile Legii nr.171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital.

Articolul 204.
În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, reduce integral valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenţei prevăzute la art.231 alin.(1) lit.e), datoria respectivă şi orice alte obligaţii sau creanţe conexe care nu sînt exigibile, după caz, la momentul exercitării competenţei sînt considerate ca fiind achitate în totalitate sau stinse, după caz, şi nu sînt opozabile nici băncii supuse rezoluţiei în cadrul vreunei proceduri ulterioare, nici oricărei entităţi care îi succedă acesteia, în cadrul vreunei proceduri ulterioare de lichidare.

Articolul 205.
În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, reduce parţial valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenţei prevăzute la art.231 alin.(1) lit.e):
a) datoria este diminuată cu valoarea redusă;
b) instrumentul sau acordul relevant care a dat naştere datoriei iniţiale continuă să se aplice în raport cu valoarea reziduală a datoriei sau cu suma de plată datorată aferentă acesteia, cu respectarea oricărei modificări a cuantumului dobînzii de plată pentru a ţine cont de reducerea valorii principalului, precum şi cu respectarea oricărei altei modificări ulterioare a clauzelor pe care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ar putea să o facă în virtutea competenţei prevăzute la art.231 alin.(1) lit.j).

Articolul 206.
Fără a aduce atingere art.231 alin.(1) lit.i), băncile trebuie să deţină în permanenţă o cantitate suficientă de capital social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivelul 1, astfel încît, în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi-ar exercita competenţele prevăzute la art.231 alin.(1) lit.e) şi f) în legătură cu respectiva bancă, banca nu este împiedicată să emită suficiente acţiuni sau alte instrumente de proprietate noi pentru a garanta o posibilă conversie eficace a datoriilor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate.

Articolul 207.
În contextul elaborării şi actualizării planului de rezoluţie al unei bănci, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează oportunitatea impunerii asupra băncii a obligaţiei prevăzute la art.206, ţinînd cont în special de acţiunile de rezoluţie prevăzute în acel plan. Dacă planul de rezoluţie prevede posibilitatea aplicării instrumentului de recapitalizare internă, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, verifică în ce măsură capitalul social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 sînt suficiente pentru a acoperi valoarea totală a sumelor prevăzute la art.177 lit.b) şi c).

Articolul 208.
Documentele constitutive sau statutul băncii, inclusiv drepturile de preempţiune ale acţionarilor sau obligaţia de a obţine aprobarea acţionarilor pentru o majorare de capital, nu împiedică din punct de vedere procedural conversia datoriilor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate.

Articolul 209.
Prevederile art.206-208 nu aduc atingere dispoziţiilor art.93 alin.(2).

Articolul 210.
Băncile includ în prevederile contractuale o clauză în virtutea căreia creditorul sau partea la acordul ce guvernează o datorie acceptă ca aceasta să poată face obiectul exercitării competenţelor de reducere a valorii şi de conversie şi este de acord să se supună oricărei măsuri de reducere a valorii principalului sau a sumei de plată datorate, de conversie sau de anulare, ce poate fi impusă de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în exercitarea competenţelor sale, cu condiţia ca o astfel de datorie:
a) să nu fie exclusă în temeiul art.155;
b) să nu fie un depozit garantat;
c) să fie reglementată de legislaţia unui alt stat; şi
d) să fie emisă sau contractată după data de la care se aplică prevederile referitoare la recapitalizarea internă.

Articolul 211.
(1) Prevederile art.210 nu se aplică în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte că datoriile sau instrumentele prevăzute la articolul respectiv pot face obiectul competenţelor de reducere a valorii şi de conversie exercitate de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în conformitate cu legislaţia altui stat sau cu un acord încheiat cu statul respectiv care are caracter obligatoriu.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita băncilor să-i furnizeze o opinie juridică privind caracterul executoriu şi eficacitatea clauzei prevăzute la art.210.

Articolul 212.
Dacă o bancă nu include în prevederile contractuale aplicabile unei datorii relevante o clauză de tipul celei prevăzute la art.210, această neîndeplinire a obligaţiilor nu împiedică Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să-şi exercite competenţele de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu datoria respectivă.

 

Capitolul V
INSTRUMENTELE PUBLICE DE STABILIZARE FINANCIARĂ

Articolul 213.
(1) În vederea participării la rezoluţia unei bănci, inclusiv intervenind direct în vederea evitării lichidării acesteia, cu scopul de a îndeplini obiectivele rezoluţiei stabilite la art.56, se poate acorda sprijin financiar public extraordinar prin intermediul unor instrumente suplimentare de stabilizare financiară, în conformitate cu prevederile art.92 şi 214. După consultarea cu Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, Guvernul este în drept să decidă asupra aplicării instrumentelor de stabilizare financiară de către Ministerul Finanţelor.
(2) În aplicarea prevederilor alin.(1), Guvernul decide asupra competenţelor de rezoluţie prevăzute la art.231-261 de care dispune Ministerul Finanţelor. Prevederile art.241-245, art.283-287 sînt aplicabile în scopul asigurării eficacităţii instrumentelor publice de stabilizare financiară.

Articolul 214.
Instrumentele publice de stabilizare financiară se utilizează în ultimă instanţă, în urma evaluării şi examinării posibilităţii de valorificare a altor instrumente de rezoluţie în măsură maxim posibilă, avînd în vedere şi necesitatea de menţinere, în acelaşi timp, a stabilităţii financiare.

Articolul 215.
Guvernul aprobă decizia de aplicare a instrumentelor publice de stabilizare financiară, doar dacă sînt îndeplinite toate condiţiile de la art.58 alin.(1), precum şi una dintre următoarele condiţii:
a) Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină că aplicarea instrumentelor de rezoluţie nu ar fi suficientă pentru evitarea efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar. Banca Naţională a Moldovei se asigură că analiza în cauză are în vedere şi competenţele sale de bancă centrală şi de autoritate competentă;
b) Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină că aplicarea instrumentelor de rezoluţie nu ar fi suficientă pentru protejarea interesului public, în cazul în care băncii i-a fost deja acordat anterior un aport extraordinar de lichiditate din partea Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de bancă centrală;
c) în ceea ce priveşte instrumentul de trecere temporară în proprietatea privată a statului, Ministerul Finanţelor, în calitate de minister competent, determină că aplicarea instrumentelor de rezoluţie nu ar fi suficientă pentru protejarea interesului public, în cazul în care băncii i-a fost deja acordat anterior un aport public de capital prin intermediul instrumentului de sprijin financiar prin aport de capital. Această decizie se ia după consultarea Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate competentă şi de rezoluţie.

Articolul 216.
Instrumentele de stabilizare financiară sînt următoarele:
a) instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital prevăzut la art.217;
b) instrumentul de trecere temporară în proprietatea privată a statului prevăzut la art.219.

Articolul 217.
(1) Cu respectarea prevederilor cadrului legislativ privind societăţile comerciale, Guvernul este în drept să decidă ca Ministerul Finanţelor să participe la recapitalizarea unei bănci, prin aport de capital în schimbul următoarelor instrumente, cu respectarea cerinţelor prevăzute în Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, cu modificările ulterioare:
a) instrumente de fonduri proprii de nivelul 1;
b) instrumente de fonduri proprii de nivelul 2.
(2) Ministerul Finanţelor trebuie să asigure, în măsura în care cota-parte de capital pe care o deţine într-o bancă o permite, administrarea în mod profesionist şi pe baze comerciale a respectivei bănci care face obiectul instrumentului de sprijin financiar prin aport public de capital în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(3) În cazul în care instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital este implementat în conformitate cu prevederile prezentului articol, Ministerul Finanţelor trebuie să asigure transferarea capitalului deţinut la bancă în sectorul privat, în temeiul unei hotărîri a Guvernului, imediat ce circumstanţele comerciale şi financiare o permit.

Articolul 218.
(1) O bancă poate fi trecută temporar în proprietatea privată a statului.
(2) În aplicarea alin.(1), în temeiul unei hotărîri a Guvernului, Ministerul Finanţelor face unul sau mai multe ordine de transfer în care beneficiarul transferului este o entitate desemnată de Guvern.
(3) Ministerul Finanţelor trebuie să asigure că băncile, care fac obiectul instrumentului de trecere temporară în proprietate privată a statului în conformitate cu prevederile prezentului articol, sînt administrate în mod profesionist şi pe baze comerciale şi redevin private, în temeiul unei hotărîri a Guvernului, imediat ce circumstanţele comerciale şi financiare o permit.
[Art.218 completat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

 

Capitolul VI
REDUCEREA VALORII INSTRUMENTELOR DE CAPITAL

Articolul 219.
Competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante poate fi exercitată, fie:
a) independent de acţiunea de rezoluţie; sau
b) împreună cu o acţiune de rezoluţie, atunci cînd sînt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie prevăzute la art.58-60.

Articolul 220.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a reduce sau de a converti instrumente de capital relevante în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate ale băncilor.

Articolul 221.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu dispoziţiile art.226-230 fără întîrziere, în ceea ce priveşte instrumentele de capital relevante emise de către o bancă, atunci cînd este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) dacă s-a determinat faptul că toate condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie prevăzute la art.58-60 au fost îndeplinite înainte de efectuarea unei acţiuni de rezoluţie;
b) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, determină că, dacă respectiva competenţă nu este exercitată în ceea ce priveşte instrumentele de capital relevante, banca va înceta să mai fie viabilă;
c) banca solicită sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia oricăreia dintre situaţiile prevăzute la art.59 alin.(2) lit.c).

Articolul 222.
În sensul art.221, se consideră că o bancă nu mai este viabilă numai dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) banca intră sau este susceptibilă de a intra într-o situaţie de dificultate majoră;
b) avînd în vedere orizontul de timp şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea într-o situaţie de dificultate majoră a băncii ar putea fi împiedicată în timp util prin vreo măsură, fie ea o măsură alternativă a sectorului privat sau o măsură de supraveghere, inclusiv o măsură de intervenţie timpurie, în afara unei măsuri de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital, luată individual sau în combinaţie cu o acţiune de rezoluţie.

Articolul 223.
În sensul art.222 lit.a), se consideră că o bancă intră sau este susceptibilă de a intra într-o situaţie de dificultate majoră în cazul în care cel puţin una dintre condiţiile prevăzute la art.59 este îndeplinită.

Articolul 224.
Banca Naţională a Moldovei se asigură că, în situaţia în care o determinare prevăzută la art.221 este realizată, structura care exercită funcţia de supraveghere informează imediat structura care exercită funcţia de rezoluţie.

Articolul 225.
(1) Înainte de a-şi exercita competenţa de a reduce sau converti instrumentele de capital, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură de efectuarea unei evaluări a activelor, a datoriilor şi a capitalurilor proprii ale băncii, în conformitate cu prevederile art.72-84.
(2) În sensul alin.(1), evaluarea stă la baza calculării reducerii valorii care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante în scopul de a absorbi pierderile şi a nivelului conversiei care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante în scopul recapitalizării băncii.

Articolul 226. 
Atunci cînd acţionează potrivit dispoziţiilor art.219-225, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu ordinea de prioritate a creanţelor din procedura de lichidare silită a băncii, în aşa fel încît ea să producă următoarele rezultate:
a) elementele de fonduri proprii de nivelul 1 se reduc în primul rînd, corespunzător valorii pierderilor şi în limitele capacităţii lor de absorbţie, iar Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia una sau ambele măsuri specificate la art.175 cu privire la deţinătorii instrumentelor de fonduri proprii de nivelul 1;
b) valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivelul 2 este redusă şi/sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivelul 1, în limita necesară pentru a atinge obiectivele rezoluţiei stabilite la art.55-57 sau în limita valorii instrumentelor de capital relevante, oricare dintre aceste limite este mai mică.

Articolul 227.
Atunci cînd valoarea principalului instrumentelor de capital relevante este redusă:
a) reducerea valorii respectivului instrument este permanentă, cu respectarea oricărei majorări în conformitate cu mecanismul de rambursare prevăzut la art.173;
b) faţă de titularul instrumentului de capital relevant nu subzistă nicio datorie în limita sau în legătură cu valoarea cu care instrumentul a fost redus, cu excepţia oricăror datorii ajunse deja la scadenţă şi a oricăror despăgubiri datorate, ce pot apărea ca urmare a contestării în instanţă a legalităţii exercitării competenţei de reducere a valorii;
c) nicio despăgubire nu este plătită deţinătorilor de instrumente de capital relevante, în afara celor prevăzute la art.228.

Articolul 228.
Pentru a efectua, în temeiul art.226 lit.b), o conversie a instrumentelor de capital relevante, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita băncilor să emită instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 pentru deţinătorii instrumentelor de capital relevante. Instrumentele de capital relevante pot fi convertite numai în cazul în care sînt îndeplinite următoarele condiţii:
a) respectivele instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 sînt emise de către bancă, cu acordul Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie a băncii;
b) respectivele instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 sînt emise anterior oricărei emisiuni de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate efectuate de către bancă, în vederea unui aport de capital din partea statului sau a unei entităţi guvernamentale;
c) respectivele instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 sînt atribuite şi transferate fără întîrziere, după exercitarea competenţei de conversie;
d) rata de conversie care determină numărul de instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 care sînt emise pentru fiecare instrument de capital relevant respectă principiile prevăzute la art.190.
[Art.228 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 229.
În scopul furnizării de instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 în conformitate cu prevederile art.228, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita băncilor să aibă în permanenţă o autorizaţie prealabilă necesară emiterii numărului relevant de instrumente de fonduri proprii de nivelul 1.

Articolul 230.
În cazul în care o bancă îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, iar Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să aplice băncii un instrument de rezoluţie, înainte de aplicarea respectivului instrument, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, trebuie să se conformeze cerinţelor prevăzute la art.221.

 

Capitolul VII
COMPETENŢELE DE REZOLUŢIE

Secţiunea 1
Competenţele generale

Articolul 231.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aplică instrumentele de rezoluţie băncilor, care îndeplinesc condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie. În acest sens, Banca Naţională a Moldovei are următoarele competenţe de rezoluţie, pe care le poate exercita în mod individual sau în orice combinaţie:
a) de a solicita oricărei persoane de a prezenta orice fel de informaţie necesară pentru luarea unei decizii privind adoptarea unei acţiuni de rezoluţie şi pentru pregătirea respectivei măsuri, inclusiv actualizări şi completări ale informaţiilor furnizate în cadrul planurilor de rezoluţie, precum şi informaţii care urmează să fie furnizate prin intermediul inspecţiilor la faţa locului;
b) de a prelua controlul asupra unei bănci supuse rezoluţiei şi, în consecinţă, de a exercita toate drepturile şi competenţele conferite acţionarilor, altor proprietari şi organului de conducere al băncii supuse rezoluţiei;
c) de a transfera acţiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei;
d) de a transfera către o altă entitate, cu acordul acesteia, drepturile, activele sau obligaţiile băncii supuse rezoluţiei;
e) de a reduce, chiar şi în totalitate, valoarea principalului sau suma rămasă de plată aferentă datoriilor eligibile ale unei bănci supuse rezoluţiei;
f) de a converti datoriile eligibile ale băncii supuse rezoluţiei în acţiuni comune sau în alte instrumente de proprietate ale băncii respective sau ale unei bănci-punte către care sînt transferate activele, drepturile sau obligaţiile băncii respective;
g) de a anula instrumentele de datorie emise de o bancă supusă rezoluţiei, cu excepţia obligaţiilor garantate prevăzute la art.155;
h) de a reduce, chiar şi în totalitate, valoarea nominală a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate ale unei bănci supuse rezoluţiei şi de a anula astfel de acţiuni sau alte instrumente de proprietate;
i) de a solicita unei bănci supuse rezoluţiei de a emite noi acţiuni, alte instrumente de proprietate sau alte instrumente de capital, inclusiv a unor acţiuni preferenţiale şi a unor instrumente contingente de capital convertibile;
j) de a modifica sau ajusta scadenţa instrumentelor de datorie şi a altor datorii eligibile emise de o bancă supusă rezoluţiei sau de a modifica valoarea dobînzilor de plătit aferente instrumentelor respective şi altor datorii eligibile sau data la care dobînda devine exigibilă, inclusiv prin suspendarea temporară a plăţilor, cu excepţia obligaţiilor garantate care fac obiectul prevederilor art.155;
k) de a lichida şi înceta contractele financiare sau contractele aferente instrumentelor financiare derivate în scopul aplicării prevederilor art.185-189;
l) de a înlocui organul de conducere al unei bănci supuse rezoluţiei.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie adresează o solicitare către structura care exercită funcţia de supraveghere de a evalua achizitorul unei cote de participare în capitalul băncii care cade sub incidenţa prevederilor art.15 alin.(1) din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, în timp util, prin derogare de la termenele stabilite în aceeaşi lege.

Articolul 232.
(1) În procesul de aplicare a instrumentelor de rezoluţie şi de exercitare a competenţelor de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu este supusă niciuneia dintre următoarele cerinţe, care în mod obişnuit s-ar aplica în virtutea legii, a unui contract ori în alt mod:
a) cerinţelor referitoare la obţinerea aprobării, autorizării sau acordului oricărei persoane publice sau private, inclusiv al acţionarilor sau al creditorilor băncii supuse rezoluţiei, fără a aduce atingere prevederilor art.5;
b) fără a aduce atingere cerinţelor procedurale prevăzute în prezenta lege, cerinţelor procedurale de a notifica o persoană anume, anterior exercitării competenţei relevante, inclusiv cerinţei de a publica orice notificare sau prospect sau de a depune ori de a înregistra orice document la oricare altă autoritate.
(2) În sensul alin.(1), în special exercitarea competenţelor prevăzute la art.231 nu este supusă niciunei restricţii cu privire la transferul de instrumente financiare, drepturi, active sau obligaţii şi niciunei cerinţe privind obţinerea unui acord pentru realizarea unui astfel de transfer, care, altfel, ar fi aplicabile.
(3) Orice transfer de acţiuni sau alte instrumente de proprietate, instrumente financiare, drepturi, active sau obligaţii, inclusiv cu privire la orice garanţii sau accesorii ale acestora, se realizează prin efectul deciziei Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi, după caz, a oricărui act subsecvent de punere în aplicare a acesteia, iar orice formalitate de înregistrare într-un registru imobiliar, registru comercial ori alt registru public se realizează în baza acestei decizii şi, după caz, a oricărui act subsecvent de punere în aplicare.

 

Secţiunea a 2-a
Competenţele auxiliare

Articolul 233.
(1) În exercitarea competenţelor de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de:
a) a dispune, fără a aduce atingere prevederilor art.271, că transferul se efectuează liber de orice obligaţie sau degrevat de orice sarcină asupra instrumentelor financiare, drepturilor, activelor sau obligaţiilor transferate; în acest sens, orice drept de despăgubire prevăzut de prezenta lege nu se consideră a fi obligaţie sau grevare cu sarcini, prezenta dispoziţie fiind opozabilă inclusiv registrelor publice;
b) a revoca drepturile de a achiziţiona alte acţiuni sau alte instrumente de proprietate la banca supusă rezoluţiei;
c) a adresa o solicitare Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare sau autorităţii relevante dintr-un alt stat de a întrerupe sau de a suspenda admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau cotarea oficială a instrumentelor financiare potrivit prevederilor legislaţiei privind piaţa de capital;
d) a lua măsuri astfel încît destinatarul să fie tratat în acelaşi mod în care este tratată banca supusă rezoluţiei în legătură cu orice drepturi sau obligaţii ale băncii supuse rezoluţiei ori acţiuni întreprinse de aceasta, inclusiv, fără a aduce atingere prevederilor art.94-106 şi art.110-121, în legătură cu eventuale drepturi sau obligaţii referitoare la participarea la infrastructura pieţei;
e) a solicita băncii supuse rezoluţiei sau destinatarului să furnizeze celeilalte părţi informaţii şi asistenţă; şi
f) a elimina sau modifica clauzele unui contract la care banca supusă rezoluţiei este parte sau de a substitui banca supusă rezoluţiei cu un destinatar, în calitate de parte contractantă.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, întreprinde acţiunile prevăzute la alin.(1) în situaţia în care consideră că acestea sînt adecvate pentru asigurarea unei acţiuni de rezoluţie eficace sau pentru atingerea unuia sau mai multor obiective ale rezoluţiei.

Articolul 234.
(1) În exercitarea unei competenţe de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei are competenţa de a pune în practică mecanisme necesare asigurării continuităţii activităţii, în vederea asigurării eficacităţii acţiunii de rezoluţie şi, atunci cînd este necesar, a capacităţii destinatarului de a putea desfăşura activitatea care i-a fost transferată.
(2) Mecanismele de asigurare a continuităţii activităţii prevăzute la alin.(1) includ, în special:
a) asigurarea continuităţii contractelor încheiate de banca supusă rezoluţiei, astfel încît destinatarul să îşi asume drepturile şi obligaţiile băncii supuse rezoluţiei referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau obligaţie transferate şi să se substituie băncii supuse rezoluţiei, în mod explicit sau implicit, în toate documentele contractuale relevante;
b) substituirea băncii supuse rezoluţiei cu destinatarul, în cadrul oricărei proceduri judiciare referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau obligaţie transferate.

Articolul 235.
Prevederile art.233 alin.(1) lit.d) şi art.234 alin.(2) lit.b) nu aduc atingere următoarelor drepturi:
a) dreptului angajaţilor băncii supuse rezoluţiei de încetare a contractelor de muncă;
b) cu respectarea prevederilor art.246-258, niciunui drept al unei părţi la un contract de a-şi exercita drepturile contractuale, inclusiv dreptul de încetare, atunci cînd clauzele contractuale o permit, în virtutea unui act sau a unei omisiuni, fie a băncii supuse rezoluţiei, anterior transferului în cauză, fie a destinatarului, ulterior respectivului transfer.

 

Secţiunea a 3-a
Alte competenţe

Articolul 236.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a impune unei bănci supuse rezoluţiei sau oricăreia dintre entităţile din grupul băncii respective furnizarea oricăror servicii sau facilităţi necesare pentru a permite destinatarului administrarea eficace a activităţilor care i-au fost transferate.
(2) Prevederile alin.(1) sînt aplicabile inclusiv în situaţia în care respectiva bancă supusă rezoluţiei sau entitatea din grup în cauză a intrat într-o procedură de lichidare silită a băncii potrivit legislaţiei în materie aplicabile.

Articolul 237.
Serviciile şi facilităţile prevăzute la art.236 se limitează la servicii şi facilităţi operaţionale şi nu includ niciun fel de sprijin financiar.

Articolul 238.
Serviciile şi facilităţile prevăzute la art.236 trebuie să fie furnizate:
a) în conformitate cu termenii contractuali deja agreaţi, inclusiv din punctul de vedere al duratei contractului, în situaţia în care respectivele servicii şi facilităţi au fost furnizate băncii supuse rezoluţiei potrivit unui contract încheiat în perioada imediat anterioară aplicării acţiunii de rezoluţie;
b) în condiţii rezonabile, în situaţia în care nu există un contract sau contractul a expirat.

Articolul 239.
În situaţia în care o acţiune de rezoluţie implică luarea de măsuri cu privire la activele situate într-un alt stat sau cu privire la acţiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau obligaţii guvernate de legea unui alt stat, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita ca:
a) administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra băncii supuse rezoluţiei şi destinatarul să fie obligaţi să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă produc efecte;
b) administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra băncii supuse rezoluţiei să aibă obligaţia de a deţine acţiunile, alte instrumente de proprietate, activele sau drepturile sau de a achita datoriile în numele destinatarului, pînă la momentul la care transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă produc efecte;
c) cheltuielile rezonabile ale destinatarului, efectuate în mod justificat, asociate aplicării oricărei măsuri necesare în conformitate cu prevederile lit.a) şi b), să fie acoperite prin oricare dintre metodele prevăzute la art.91.

Articolul 240.
(1) În situaţia în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că, în ciuda tuturor măsurilor necesare luate de administrator sau lichidator, este foarte puţin probabil ca transferul, conversia sau măsura respectivă să îşi producă efectele în raport cu anumite active localizate într-un alt stat sau cu anumite acţiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi ori obligaţii care sînt supuse legii unui alt stat, Banca Naţională a Moldovei nu continuă efectuarea transferului, reducerii valorii, conversiei sau măsurii respective.
(2) În aplicarea prevederilor alin.(1), în cazul în care a fost ordonat transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă, ordinul în cauză este nul în privinţa activelor, acţiunilor, instrumentelor de proprietate, drepturilor sau obligaţiilor din statele respective.

Articolul 241.
O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor, luată în cazul unei bănci în conformitate cu prezenta lege, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei asemenea măsuri, nu trebuie considerată în sine, în baza unui contract încheiat de banca în cauză, drept cauză care determină executarea garanţiei ori drept procedură de insolvabilitate, aşa cum sînt acestea definite în art.2 din prezenta lege.

Articolul 242.
Art.241 se aplică, cu condiţia ca obligaţiile contractuale esenţiale, inclusiv plata şi obligaţiile de livrare, precum şi furnizarea de garanţii reale, să fie îndeplinite în continuare.

Articolul 243.
Cu condiţia ca obligaţiile contractuale esenţiale, inclusiv plata şi obligaţiile de livrare, precum şi furnizarea de garanţii reale, să fie îndeplinite în continuare, o măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, nu conferă în sine niciunei persoane posibilitatea:
a) de a exercita vreun drept de încetare, de suspendare, de modificare, de compensare sau de compensare reciprocă;
b) de a intra în posesia oricăror elemente de patrimoniu ale băncii, de a-şi exercita controlul asupra acestora sau de a executa vreo garanţie în ceea ce le priveşte;
c) de a aduce atingere drepturilor contractuale ale băncii.

Articolul 244.
Prevederile art.241-243 şi ale art.245 nu aduc atingere dreptului unei persoane de a întreprinde una dintre acţiunile prevăzute la art.243, atunci cînd acest drept se naşte în urma unui eveniment, altul decît măsura de prevenire a crizelor, măsura de gestionare a crizelor sau producerea vreunui eveniment legat direct de aplicarea unei astfel de măsuri.
[Art.244 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 245.
Competenţele de suspendare sau limitare în condiţiile prezentei legi nu constituie nerespectare a unei obligaţii contractuale în sensul art.241-242.

Articolul 246.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a impune suspendarea oricărei obligaţii de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care banca supusă rezoluţiei este parte, inclusiv a celor decurgînd din creanţe accesorii ori sancţiuni aferente acestor contracte, începînd de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art.286, pe un termen de pînă la 2 luni. Acest termen poate fi prelungit în total pînă la 6 luni, în cazuri justificate, prin decizie a Băncii Naţionale a Moldovei.
(2) În cazul în care o obligaţie de plată sau de livrare devine scadentă pe perioada suspendării, respectiva obligaţie devine exigibilă imediat după expirarea perioadei de suspendare.

Articolul 247.
În situaţia în care obligaţiile de plată sau de livrare ale băncii supuse rezoluţiei sînt suspendate potrivit prevederilor art.246 alin.(1), obligaţiile de plată sau de livrare ale contrapărţilor băncii respective, în conformitate cu acelaşi contract, se suspendă în acelaşi interval de timp.

Articolul 248.
Nicio decizie de suspendare luată potrivit prevederilor art.246 alin.(1) nu se aplică:
a) depozitelor garantate;
b) obligaţiilor de plată şi de livrare datorate sistemelor sau operatorilor de sisteme, conform definiţiei din Legea nr.183 din 22.07.2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare, contrapărţilor centrale şi băncilor centrale;
c) creanţelor eligibile pentru compensare potrivit dispoziţiilor privind compensarea investitorilor, cuprinse în legislaţia privind piaţa de capital.
[Art.248 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 249.
În aplicarea prevederilor art.246-248, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, trebuie să aibă în vedere impactul exercitării respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.

Articolul 250.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a impune creditorilor garantaţi restricţii în ceea ce priveşte executarea garanţiilor reale deţinute în legătură cu activele unei bănci supuse rezoluţiei, începînd de la data publicării avizului de restricţionare în conformitate cu prevederile art.286 pînă la ora 24.00, ora oficială a Moldovei, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu impune măsura indicată la alin.(1) în cazul garanţiilor reale deţinute de sisteme sau operatori de sisteme conform definiţiei din Legea nr.183 din 22.07.2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare, contrapărţi centrale şi bănci centrale, în legătură cu activele gajate sau furnizate cu titlu de marjă sau de garanţie reală de către banca supusă rezoluţiei.
[Art.250 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 251.
În aplicarea prevederilor art.250, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere impactul aplicării respectivei măsuri asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.

Articolul 252.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părţi la un contract cu o bancă supusă rezoluţiei, începînd de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art.286, pînă la ora 24.00, ora oficială a Moldovei, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare, cu condiţia ca obligaţiile de plată şi de livrare, precum şi furnizarea de garanţii reale să fie îndeplinite în continuare.

Articolul 253.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părţi care are un contract cu o sucursală, persoană juridică din Moldova, a unei bănci supuse rezoluţiei, atunci cînd:
a) obligaţiile contractuale sînt garantate sau susţinute în alt mod de banca supusă rezoluţiei;
b) drepturile contractuale de încetare se întemeiază exclusiv pe procedura de lichidare silită a băncii sau pe starea financiară a băncii supuse rezoluţiei; şi
c) toate activele şi datoriile sucursalei, care fac obiectul contractului, au fost sau pot fi transferate destinatarului şi însuşite de acesta, în situaţia în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, a exercitat sau poate exercita competenţa de transfer în cazul băncii supuse rezoluţiei;
d) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, furnizează, prin orice alt mijloc, o protecţie adecvată pentru respectivele obligaţii, în situaţia în care Banca Naţională a Moldovei, în această calitate, a exercitat sau poate exercita competenţa de transfer în cazul băncii supuse rezoluţiei.
(2) Suspendarea prevăzută la alin.(1) îşi produce efectele începînd cu data publicării notificării de suspendare, în temeiul art.286, pînă la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul în care este stabilită sucursala băncii supuse rezoluţiei.

Articolul 254.
Nicio suspendare impusă în conformitate cu prevederile art.252 sau 253 nu se aplică sistemelor sau operatorilor de sisteme conform definiţiei din Legea nr.183 din 22.07.2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare, contrapărţilor centrale sau băncilor centrale.
[Art.254 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 255.
O parte contractuală poate exercita dreptul de încetare în baza unui contract înainte de terminarea perioadei prevăzute la art.252 sau art.253, dacă partea în cauză primeşte o notificare din partea Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, de aducere la cunoştinţă a faptului că drepturile şi obligaţiile care fac obiectul contractului nu sînt:
a) transferate unei alte entităţi; sau
b) supuse reducerii valorii sau conversiei ca urmare a aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu prevederile art.152 lit.a).

Articolul 256.
În situaţia în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, impune suspendarea drepturilor de încetare potrivit prevederilor art.252-253 şi nu a fost dată nicio notificare în conformitate cu prevederile art.255, respectivele drepturi pot fi exercitate la expirarea perioadei de suspendare, în conformitate cu prevederile art.241-245, după cum urmează:
a) dacă drepturile şi obligaţiile contractuale au fost transferate unei alte entităţi, o contraparte poate exercita drepturile de încetare în conformitate cu clauzele contractului numai în cazul continuării sau producerii ulterioare de către entitatea destinatară a unui eveniment determinat care dă dreptul la încetare potrivit contractului;
b) dacă banca supusă rezoluţiei îşi păstrează drepturile şi obligaţiile contractuale, iar Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu a aplicat băncii respective instrumentul de recapitalizare internă în conformitate cu prevederile art.152 lit.a), o contraparte poate exercita dreptul de încetare, în conformitate cu clauzele respectivului contract la expirarea suspendării prevăzute la art.252.

Articolul 257.
În exercitarea competenţelor prevăzute la art.252-256, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere impactul aplicării respectivei măsuri asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.

Articolul 258.
(1) Banca Naţională a Moldovei poate solicita unei bănci să păstreze evidenţe detaliate ale contractelor financiare, fie în calitate de autoritate competentă, fie în calitate de autoritate de rezoluţie.
(2) La solicitarea Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluţie, entităţile care deţin informaţiile privind contractele financiare pun la dispoziţia acesteia informaţiile necesare pentru a-i permite îndeplinirea atribuţiilor sale.

Articolul 259.
(1) În procesul de aplicare a unei acţiuni de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este competentă să exercite controlul asupra băncii supuse rezoluţiei, în vederea:
a) asigurării funcţionării şi desfăşurării tuturor activităţilor şi serviciilor derulate de către banca supusă rezoluţiei, dispunînd de toate competenţele acţionarilor săi şi ale organului său de conducere; şi
b) gestionării şi cedării activelor şi patrimoniului băncii supuse rezoluţiei.
(2) Controlul prevăzut la alin.(1) poate fi exercitat în mod direct de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, sau indirect de către o persoană sau un grup de persoane numite de către Banca Naţională a Moldovei.
(3) Pe parcursul perioadei de rezoluţie, drepturile de vot conferite de deţinerea acţiunilor sau altor instrumente de proprietate ale băncii supuse rezoluţiei nu pot fi exercitate.

Articolul 260.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate dispune aplicarea unei acţiuni de rezoluţie prin hotărîre, fără a fi necesară exercitarea controlului asupra băncii supuse rezoluţiei.

Articolul 261.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide de la caz la caz asupra oportunităţii aplicării unei acţiuni de rezoluţie prin intermediul mijloacelor specificate la art.259 sau 260, luînd în considerare obiectivele rezoluţiei şi principiile generale care o reglementează, circumstanţele specifice băncii supuse rezoluţiei.

 

Capitolul VIII
MECANISMELE DE SIGURANŢĂ

Articolul 262.
În situaţia aplicării de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, a unuia sau mai multe instrumente de rezoluţie şi, în special, pentru aplicarea prevederilor art.266, aceasta are în vedere următoarele:
a) în cazul în care au fost transferate numai anumite părţi din drepturile, activele şi obligaţiile băncii supuse rezoluţiei, acţionarii şi creditorii ale căror creanţe nu au fost transferate primesc ca despăgubire pentru creanţele lor cel puţin o sumă egală cu cea pe care ar fi primit-o dacă banca supusă rezoluţiei ar fi fost lichidată prin procedura de lichidare silită la momentul luării deciziei prevăzute la art.282, cu excepţia cazului în care se aplică prevederile lit.b);
b) în cazul în care aplică instrumentul de recapitalizare internă, acţionarii şi creditorii ale căror creanţe au fost reduse sau convertite în titluri de capital nu suportă pierderi mai mari decît cele pe care le-ar fi înregistrat dacă banca supusă rezoluţiei ar fi fost lichidată prin procedura de lichidare silită imediat la momentul luării deciziei prevăzute la art.282.

Articolul 263.
(1) În vederea evaluării tratamentului de care ar fi beneficiat acţionarii şi creditorii în cazul în care banca supusă rezoluţiei ar fi urmat o procedură de lichidare silită, pentru scopurile prevederilor art.262, dar fără a se limita la acestea, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, asigură efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă, cît mai curînd posibil, după ce acţiunea sau acţiunile de rezoluţie au fost aplicate.
(2) Evaluarea prevăzută la alin.(1) trebuie să fie diferită faţă de evaluarea efectuată potrivit prevederilor art.72-84.

Articolul 264. 
Evaluarea prevăzută la art.263 trebuie să stabilească:
a) tratamentul pe care acţionarii şi creditorii sau schemele relevante de garantare a depozitelor l-ar fi primit în cazul în care banca supusă rezoluţiei, în legătură cu care o acţiune sau mai multe acţiuni de rezoluţie au fost luate, ar fi intrat în procedură de lichidare silită la momentul luării deciziei privind aplicarea sau nu a instrumentelor de rezoluţie;
b) tratamentul efectiv de care au beneficiat acţionarii şi creditorii, în cadrul rezoluţiei băncii supuse rezoluţiei; şi
c) existenţa unei eventuale diferenţe între tratamentul prevăzut la lit.a) şi cel prevăzut la lit.b).

Articolul 265.
Pe lîngă aspectele prevăzute la art.264, evaluarea prevăzută la art.263 trebuie:
a) să ia în considerare ipoteza conform căreia banca supusă rezoluţiei, în raport cu care o acţiune sau mai multe acţiuni de rezoluţie au fost luate, ar fi intrat în procedura de lichidare silită la momentul luării deciziei privind aplicarea sau nu a instrumentelor de rezoluţie;
b) să ia în considerare ipoteza conform căreia acţiunea sau acţiunile de rezoluţie nu ar fi fost luate;
c) să nu ia în considerare acordarea de sprijin financiar public extraordinar băncii supuse rezoluţiei.

Articolul 266.
În situaţia în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art.263-265 stabileşte că, în contextul rezoluţiei, oricare dintre acţionarii sau creditorii prevăzuţi la art.262 au acumulat pierderi mai mari decît cele pe care le-ar fi înregistrat dacă banca ar fi fost lichidată prin procedura de lichidare silită, atunci aceştia au dreptul la plata diferenţei din fondul de rezoluţie bancară.

Articolul 267.
Protecţia prevăzută la art.268 alin.(1) se aplică în cazurile în care:
a) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligaţiilor unei bănci supuse rezoluţiei către o altă entitate sau, în exercitarea instrumentului de rezoluţie, de la o bancă – punte sau vehicul de administrare a activelor către o altă persoană;
b) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţele prevăzute la art.233 alin.(1).

Articolul 268.
(1) În cadrul rezoluţiei, următoarele contracte şi contrapărţile la aceste contracte beneficiază de protecţie adecvată, potrivit prevederilor art.269 -276, cu aplicarea limitărilor prevăzute în cadrul art.241-258:
a) contracte de garanţie reală, în virtutea cărora o persoană dispune, cu titlu de garanţie, de un drept real sau potenţial în legătură cu activele sau drepturile care fac obiectul unui transfer, indiferent dacă acest drept este garantat prin active sau prin drepturi specifice ori printr-o garanţie constituită asupra unei universalităţi de bunuri (floating charge) sau printr-un acord similar;
b) contracte de garanţie financiară cu transfer de proprietate, prin intermediul cărora garanţiile reale care colateralizează sau acoperă executarea anumitor obligaţii specifice sînt furnizate printr-un transfer deplin de drepturi de proprietate asupra activelor, efectuat de furnizorul garanţiei reale către beneficiarul garanţiei reale, cu condiţia ca beneficiarul să restituie aceste active în cazul în care respectivele obligaţii specifice sînt executate;
c) acorduri de compensare reciprocă, prin care două sau mai multe creanţe sau obligaţii datorate între banca supusă rezoluţiei şi o contraparte pot face obiectul unei compensări reciproce;
d) acorduri de compensare;
e) obligaţiuni garantate;
f) mecanisme de finanţare structurate, inclusiv securitizările şi instrumentele utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului-suport şi care, în temeiul legislaţiei interne în materie, sînt garantate într-un mod asemănător cu obligaţiunile garantate, care implică acordarea de garanţii mobiliare şi deţinerea acestora de către una dintre părţile la acord ori un administrator fiduciar, un agent sau o persoană agreată.
(2) Cerinţa prevăzută la alin.(1) se aplică indiferent de numărul părţilor implicate în respectivele acorduri şi de posibilitatea ca aceste acorduri:
a) să fie create prin contract sau prin alte mijloace ori să decurgă în mod automat din aplicarea legii;
b) să decurgă sau să fie reglementate în întregime sau parţial de legea altui stat.

Articolul 269.
(1) Contractele de garanţie financiară cu transfer de proprietate, acordurile de compensare reciprocă şi acordurile de compensare beneficiază de protecţie adecvată pentru a împiedica transferul unor părţi, dar nu a totalităţii drepturilor şi obligaţiilor care fac obiectul unui astfel de contract sau acord, între banca supusă rezoluţiei şi o altă persoană, precum şi modificarea sau încetarea acestor drepturi şi obligaţii protejate prin intermediul unor astfel de contracte sau acorduri, în virtutea exercitării de către Banca Naţională a Moldovei a competenţelor auxiliare.
(2) În aplicarea prevederilor alin.(1), drepturile şi obligaţiile sînt considerate ca fiind protejate prin intermediul unui astfel de contract sau acord în cazul în care părţile au dreptul la compensarea sau compensarea reciprocă a acestor drepturi şi obligaţii.

Articolul 270. 
Prin excepţie de la prevederile art.269, atunci cînd este necesară asigurarea disponibilităţii depozitelor garantate, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate:
a) să transfere depozitele garantate care fac parte din acordurile prevăzute la art.269 fără a transfera alte active, drepturi sau obligaţii care fac parte din aceleaşi acorduri; şi
b) să transfere, să modifice, să rezilieze sau să lichideze acele active, drepturi sau obligaţii, fără a transfera depozitele garantate.

Articolul 271.
(1) Obligaţiile garantate printr-un contract de garanţie reală beneficiază de o protecţie adecvată pentru a împiedica:
a) transferul activelor cu care este garantată obligaţia, cu excepţia cazului în care obligaţia respectivă, precum şi dreptul aferent acesteia sînt transferate;
b) transferul unei obligaţii garantate, cu excepţia cazului în care este transferat şi dreptul de a beneficia de garanţia reală aferentă obligaţiei;
c) transferul dreptului de a beneficia de garanţia reală, cu excepţia cazului în care obligaţia garantată pentru care este constituită garanţia reală este de asemenea transferată; sau
d) modificarea sau încetarea unui contract de garanţie reală, în virtutea exercitării de către Banca Naţională a Moldovei a competenţelor auxiliare, dacă respectiva modificare sau încetare are ca rezultat încetarea garantării obligaţiei.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin.(1), pentru a asigura disponibilitatea depozitelor garantate, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate impune:
a) transferul depozitelor garantate care fac parte din contractele prevăzute la alin.(1), fără a transfera alte active, drepturi sau obligaţii care fac parte din acelaşi contract; şi
b) transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligaţii, fără a transfera depozitele garantate.

Articolul 272.
Mecanismele de finanţare structurată, inclusiv mecanismele prevăzute la art.268 alin.(1) lit.e) şi f), beneficiază de o protecţie adecvată pentru a împiedica:
a) transferul unor părţi, dar nu a totalităţii activelor, drepturilor şi obligaţiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanţare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art.268 alin.(1) lit.e) şi f), la care banca supusă rezoluţiei este parte;
b) modificarea sau rezilierea ori lichidarea, în virtutea exercitării de către Banca Naţională a Moldovei a competenţelor auxiliare, a activelor, drepturilor şi obligaţiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanţare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art.268 alin.(1) lit.e) şi f), la care banca supusă rezoluţiei este parte.

Articolul 273.
Prin excepţie de la prevederile art.272, pentru a asigura disponibilitatea depozitelor garantate, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate impune:
a) transferul depozitelor garantate care fac parte din mecanismele prevăzute la art.272, fără a transfera alte active, drepturi sau obligaţii care fac parte din cadrul aceluiaşi mecanism;
b) transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligaţii, fără a transfera depozitele garantate.

Articolul 274.
Aplicarea unui instrument de rezoluţie nu trebuie să afecteze sistemele, definite conform Legii nr.183 din 22 iulie 2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare, şi nici funcţionarea acestora, atunci cînd Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie:
a) transferă doar o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligaţiilor unei bănci supuse rezoluţiei către o altă entitate; sau
b) exercită competenţele prevăzute de prezenta lege de eliminare sau modificare a clauzelor unui contract la care banca supusă rezoluţiei este parte sau de înlocuire a băncii supuse rezoluţiei cu un destinatar, ca parte contractantă.

Articolul 275.
Orice transfer, eliminare sau modificare a clauzelor prevăzute la art.274 va ţine cont de caracterul executoriu al ordinelor de transfer şi al compensării, nu va împiedica utilizarea de fonduri, titluri de valoare sau facilităţi de credit ori protecţia garanţiilor suplimentare şi se va realiza cu respectarea dispoziţiilor art.276.

Articolul 276.
În aplicarea dispoziţiilor art.274 şi 275 se vor folosi dispoziţiile Legii nr.183 din 22 iulie 2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare.

 

Capitolul IX
OBLIGAŢIILE PROCEDURALE

Secţiunea 1
Cerinţele de notificare

Articolul 277.
Organul de conducere al băncii informează Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, în cazul în care consideră că banca intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în sensul art.59.

Articolul 278.
Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de supraveghere informează structura care exercită funcţia de rezoluţie în legătură cu orice notificare primită în temeiul art.277 şi cu orice măsură de prevenire a crizelor sau orice măsură prevăzută la art.38 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, pe care o impune unei bănci.

Articolul 279.
(1) În situaţia în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluţie, după caz, constată că sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.58 alin.(1) lit.a) şi b) în ceea ce priveşte o bancă, comunică această constatare fără întîrziere:
a) Fondului de garantare a depozitelor din sistemul bancar, pentru a permite exercitarea funcţiilor acestuia;
b) Ministerului Finanţelor;
c) autorităţii naţionale macroprudenţiale desemnate.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de supraveghere sau de rezoluţie, după caz, transmite constatarea prevăzută la alin.(1) şi structurii care exercită funcţia de bancă centrală.

Articolul 280.
În cazul în care transmiterea informaţiilor nu garantează nivelul adecvat de confidenţialitate, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluţie, după caz, utilizează mijloace de comunicare alternative, care să permită îndeplinirea cerinţei de comunicare prevăzute de prezenta lege, asigurînd totodată nivelul adecvat de confidenţialitate.

 

Secţiunea a 2-a
Decizia şi obligaţiile procedurale ale autorităţii de rezoluţie

Articolul 281.
Banca Naţională a Moldovei se asigură că, la primirea unei comunicări din partea structurii care exercită funcţia de supraveghere, în conformitate cu prevederile art.279, structura care exercită funcţia de rezoluţie stabileşte, în conformitate cu prevederile art.58 alin.(1), măsura în care sînt îndeplinite condiţiile de la articolul respectiv în legătură cu banca în cauză.

Articolul 282.
Decizia privind aplicarea sau nu a acţiunilor de rezoluţie în raport cu o bancă conţine următoarele informaţii:
a) motivele deciziei şi modul de evaluare a îndeplinirii sau nu a condiţiilor de declanşare a procedurii de rezoluţie;
b) acţiunea pe care autoritatea de rezoluţie a băncilor intenţionează să o întreprindă, inclusiv, dacă este cazul, decizia de a retrage licenţa, de a impune lichidarea, numirea unui administrator sau orice altă măsură prevăzută de procedura de lichidare silită.

Articolul 283.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie a băncilor, se conformează cerinţelor prevăzute la art.284-286, în legătură cu orice acţiune de rezoluţie, imediat ce acest lucru devine în mod rezonabil posibil.

Articolul 284.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, notifică acţiunea de rezoluţie băncii supuse rezoluţiei şi, după caz:
a) Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
b) Ministerului Finanţelor;
c) autorităţii naţionale macroprudenţiale desemnate;
d) operatorilor de sisteme din care face parte respectiva bancă, după caz.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie notifică acţiunea prevăzută la alin.(1) şi structurii care exercită funcţia de bancă centrală.

Articolul 285.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, transmite, împreună cu notificarea prevăzută la art.284, copii ale oricărei decizii prin intermediul căreia sînt exercitate competenţele relevante şi precizează data de la care acţiunile de rezoluţie produc efecte.

Articolul 286.
Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, publică sau asigură publicarea deciziei privind aplicarea unei acţiuni de rezoluţie, fie a unei informări care sumarizează efectele acţiunii de rezoluţie, în special efectele asupra clienţilor de retail şi, dacă este cazul, condiţiile şi perioada de suspendare sau limitare prevăzută la art.246-258, prin următoarele mijloace:
a) pe pagina web oficială;
b) pe pagina web oficială a băncii supuse rezoluţiei;
c) în cazurile în care acţiunile, alte instrumente de proprietate sau instrumentele de datorie ale băncii supuse rezoluţiei sînt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată-mijloacele utilizate pentru publicarea informaţiilor reglementate referitoare la banca supusă rezoluţiei, în conformitate cu prevederile naţionale privind transparenţa pe piaţa de capital.

Articolul 287.
În cazul în care acţiunile, instrumentele de proprietate sau instrumentele de datorie ale băncii nu sînt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că documentele care atestă existenţa deciziei prevăzute la art.286 sînt trimise acţionarilor şi creditorilor băncii supuse rezoluţiei înregistraţi în registrele sau bazele de date ale băncii supuse rezoluţiei disponibile Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie.

 

Secţiunea a 3-a
Confidenţialitatea

Articolul 288.
Următoarele persoane şi autorităţi sînt supuse obligaţiei de păstrare a secretului profesional în ceea ce priveşte informaţiile gestionate potrivit prezentei legi:
a) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, autoritate competentă şi bancă centrală;
b) Ministerul Finanţelor;
c) administratorii speciali sau administratorii temporari desemnaţi în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi;
d) cumpărătorii potenţiali, cei contactaţi de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, şi cei ofertaţi de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, indiferent dacă acest contact sau această ofertare a avut loc sau nu în cadrul pregătirii în vederea utilizării instrumentului de vînzare a afacerii sau dacă ofertarea respectivă a condus sau nu la o achiziţie;
e) auditorii, contabilii, consilierii juridici şi profesionali, evaluatorii şi alţi experţi angajaţi direct sau indirect de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie sau de autoritate competentă, de Ministerul Finanţelor, sau de cumpărătorii potenţiali prevăzuţi la lit.d);
f) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al sistemului de garantare a depozitelor şi al mecanismului de finanţare a rezoluţiei;
g) alte autorităţi implicate în procesul de rezoluţie;
h) banca-punte sau vehiculul de administrare a activelor implicate;
i) orice altă persoană care furnizează sau a furnizat servicii direct sau indirect, permanent sau ocazional entităţilor prevăzute la lit.a)-h);
j) membrii organului de conducere şi angajaţii entităţilor prevăzute la lit.a)-h) înaintea, în timpul şi după numirea acestora;
k) membrii Guvernului.

Articolul 289.
Pentru a asigura respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea confidenţialităţii prevăzute în prezenta lege, entităţile specificate la art.288 lit.a), b) şi f)-h) elaborează şi aplică norme interne în acest sens, inclusiv norme pentru a asigura caracterul secret al informaţiilor şi furnizarea de informaţii între persoanele implicate direct în procesul de rezoluţie.

Articolul 290.
(1) Fără a aduce atingere caracterului general al cerinţelor prevăzute la art.288, persoanelor menţionate la articolul respectiv li se interzice dezvăluirea informaţiilor confidenţiale primite în exerciţiul activităţilor lor profesionale sau de la Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluţie, în legătură cu atribuţiile acestora potrivit prezentei legi, către orice persoană sau autoritate, cu următoarele excepţii:
a) dezvăluirea se face în exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit prezentei legi;
b) se furnizează informaţii sub formă generală sau în formă agregată, astfel încît băncile să nu poată fi identificate;
c) există consimţămîntul expres şi prealabil al autorităţii, al băncii sau al entităţii care a furnizat informaţiile respective.
(2) Persoanele prevăzute la art.288 evaluează efectele pe care dezvăluirea informaţiilor confidenţiale le-ar putea avea asupra interesului public în ceea ce priveşte politica financiară, monetară şi economică, precum şi asupra intereselor comerciale ale persoanelor fizice şi juridice şi asupra scopului inspecţiilor, asupra anchetelor şi misiunilor de audit.
(3) Persoanele sau entităţile prevăzute la art.288 fac obiectul răspunderii civile în cazul încălcării art.288-291.

Articolul 291.
(1) Prevederile art.288-292 nu împiedică:
a) angajaţii şi experţii entităţilor prevăzute la art.288 lit.a)-g) să facă schimb de informaţii între ei în cadrul fiecărei entităţi în parte;
b) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie şi autoritate competentă, inclusiv angajaţii şi experţii acesteia, să facă schimb de informaţii între ei, precum şi cu autorităţi din alte ţări care îndeplinesc funcţii echivalente cu cele ale Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, sau, cu condiţia respectării stricte a cerinţelor de confidenţialitate, cu un potenţial cumpărător, în scopul planificării sau al aplicării unei acţiuni de rezoluţie.
(2) Fără a aduce atingere oricăror altor prevederi ale prezentei legi, este permis schimbul de informaţii:
a) cu orice altă persoană, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea strictă a confidenţialităţii, atunci cînd este necesar, în vederea planificării sau aplicării unei acţiuni de rezoluţie;
b) cu comisiile de anchetă ale Parlamentului şi Curtea de Conturi;
c) cu autorităţile responsabile implicate în procedura de lichidare silită a băncii, autorităţile de supraveghere a altor entităţi din sectorul financiar, autorităţile responsabile cu supravegherea pieţelor financiare şi a întreprinderilor de asigurare, precum şi cu personalul cu sarcini de verificare la faţa locului care acţionează în numele acestora, cu autorităţile care au responsabilitatea de a menţine stabilitatea sistemului financiar în alte state prin utilizarea regulilor macroprudenţiale, autorităţile responsabile cu protejarea stabilităţii sistemului financiar, precum şi persoanele responsabile cu realizarea auditului statutar.
(3) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu aduc atingere prevederilor legislaţiei în materie penală privind divulgarea informaţiilor în cadrul procedurii judiciare în dosare penale sau civile.

 

Capitolul X
DREPTUL LA CONTESTARE ŞI EXCLUDEREA ALTOR MĂSURI

Articolul 292.
Deciziile Băncii Naţionale a Moldovei de luare a unei măsuri de prevenire a crizelor sau de exercitare a unei competenţe din cele prevăzute de prezenta lege, alta decît cea referitoare la măsurile de gestionare a crizelor, pot fi contestate potrivit prevederilor art.11 şi 111 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei

Articolul 293.
(1) Orice persoană afectată de o decizie a Băncii Naţionale a Moldovei de luare a unei măsuri sau de exercitare a unei competenţe din cele prevăzute de prezenta lege poate contesta decizia potrivit prevederilor Legii nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei.
(2) În cazul utilizării căilor de contestare în instanţă, procedura judiciară se va desfăşura cu celeritate. Instanţele, ca bază a propriei aprecieri, utilizează evaluările economice complexe ale situaţiilor de fapt, realizate de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie.

Articolul 294.
(1) Contestarea, potrivit art.293, a unei decizii a Băncii Naţionale a Moldovei nu implică suspendarea de drept a efectelor deciziei contestate, care este executorie imediat.
(2) În aplicarea prevederilor alin.(1), suspendarea efectelor deciziei Băncii Naţionale a Moldovei este prezumată, pînă la proba contrară, a fi împotriva interesului public.
(3) Atunci cînd acest lucru este necesar pentru a proteja interesul unor părţi terţe care, acţionînd cu bună-credinţă, au cumpărat acţiuni ori alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligaţii ale unei bănci supuse rezoluţiei, în temeiul utilizării instrumentelor de rezoluţie sau al exercitării competenţelor de rezoluţie de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în cazul anulării deciziei prevăzute la alin.(1) se menţin toate efectele produse în baza acesteia şi a oricărui act sau oricărei operaţiuni subsecvente de punere în aplicare a deciziei anulate. În acest caz, măsurile reparatorii ce pot fi dispuse în legătură cu o decizie sau măsură prejudiciabilă a Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, se limitează la acordarea de compensaţii de către aceasta pentru pierderile suferite de reclamant ca urmare a deciziei sau a măsurii respective, dacă aceste pierderi nu sînt acoperite din fondul de rezoluţie bancară în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Articolul 295. 
Fără a aduce atingere restricţiilor privind executarea garanţiilor reale impuse în temeiul prezentei legi, atunci cînd este necesar, în vederea aplicării eficiente a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei poate solicita instanţei să suspende, pentru o perioadă adecvată în raport cu obiectivul urmărit, orice acţiune sau procedură judiciară la care este sau devine parte o bancă supusă rezoluţiei.

 

TITLUL V
MECANISMELE DE FINANŢARE A REZOLUŢIEI

Articolul 296.
În vederea asigurării aplicării eficace a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie se constituie fondul de rezoluţie bancară, ale cărui resurse se utilizează conform obiectivelor rezoluţiei şi principiilor prevăzute la art.55-57 şi art.61-65.

Articolul 297.
Resursele fondului de rezoluţie bancară sînt administrate de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

Articolul 298.
(1) Fondul de rezoluţie bancară se alimentează, în vederea asigurării unor resurse adecvate, din următoarele surse financiare:
a) contribuţii anuale, în vederea atingerii nivelului-ţintă;
b) contribuţii extraordinare, în cazul în care contribuţiile prevăzute la lit.a) sînt insuficiente în opinia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie; şi
c) împrumuturi şi alte forme de sprijin prevăzute de prezenta lege.
(2) Nivelul contribuţiilor anuale şi extraordinare ale băncilor la fondul de rezoluţie bancară se stabileşte de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Băncile plătesc Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar contribuţiile prevăzute la alin.(2), în termenele comunicate de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie.
(4) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate stabili ca un procent de maximum 30% din totalul contribuţiilor anuale ale băncilor, colectate potrivit dispoziţiilor prezentei legi, să poată fi sub formă de angajamente de plată irevocabile, garantate în întregime prin active cu grad scăzut de risc, negrevate de sarcini în favoarea unor terţi, emise în favoarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi destinate exclusiv utilizării în scopurile prevăzute la art.301.
(5) Contribuţiile anuale şi extraordinare ale băncilor la fondul de rezoluţie bancară sînt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

Articolul 299.
(1) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, are obligaţia să investească resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluţie bancară în active cu grad scăzut de risc, într-o manieră suficient de diversificată.
(2) Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, trebuie să stabilească strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluţie bancară şi să o revizuiască periodic, cu frecvenţă cel puţin anuală.
(3) Strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluţie bancară are ca obiective principale minimizarea riscului şi lichiditatea plasamentelor, iar ca obiectiv complementar randamentul acestora. Criteriile de selectare a plasamentelor vor fi cuantificate şi ierarhizate în funcţie de aceste trei obiective.
(4) În aplicarea prevederilor art.296-313, expresia “active cu grad scăzut de risc” are înţelesul prevăzut în reglementările Băncii Naţionale a Moldovei.

Articolul 300.
Resursele fondului de rezoluţie bancară se utilizează potrivit deciziei Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi numai pentru scopurile prevăzute la art.301.

Articolul 301.
(1) Utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară se decide de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie pentru acoperirea necesităţilor legate de aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluţie, astfel:
a) pentru garantarea activelor sau obligaţiilor băncii supuse rezoluţiei, ale unei bănci-punte sau ale unui vehicul de administrare a activelor;
b) pentru a acorda împrumuturi băncii supuse rezoluţiei, unei bănci-punte sau unui vehicul de administrare a activelor;
c) pentru achiziţia de active ale băncii supuse rezoluţiei;
d) pentru a furniza finanţarea necesară unei bănci-punte ori unui vehicul de administrare a activelor;
e) pentru a plăti despăgubiri acţionarilor sau creditorilor conform prezentei legi;
f) pentru a furniza finanţare băncii supuse rezoluţiei în locul reducerii valorii sau conversiei datoriilor anumitor creditori, atunci cînd se aplică instrumentul de recapitalizare internă, iar autoritatea de rezoluţie a băncilor decide să excludă anumiţi creditori din aria de aplicare a recapitalizării interne, conform prezentei legi;
g) pentru a acorda împrumuturi altor mecanisme de finanţare, în mod voluntar, conform prezentei legi;
h) pentru rambursarea împrumuturilor contractate şi a costurilor asociate acestora;
i) pentru orice combinaţie a măsurilor prevăzute la lit.a)-h).
(2) Resursele fondului de rezoluţie bancară pot fi utilizate pentru luarea măsurilor prevăzute la alin.(1) şi în relaţia cu un eventual achizitor, în cadrul instrumentului de vînzare a afacerii.

Articolul 302.
Resursele fondului de rezoluţie bancară nu pot fi utilizate în mod direct pentru a absorbi pierderile unei bănci sau pentru recapitalizarea acestora. În cazul în care utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară în scopurile prevăzute la art.301 are ca efect indirect transferarea către acest mecanism de finanţare a unei părţi din pierderile unei bănci, se aplică principiile care reglementează utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară prevăzute la art.154-163.

Articolul 303.
(1) Nivelul-ţintă pentru resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluţie bancară este 3% din suma depozitelor garantate ale tuturor băncilor licenţiate pe teritoriul Moldovei.
(2) Nivelul prevăzut la alin.(1) trebuie atins pentru prima dată cel tîrziu la 31 decembrie 2024.

Articolul 304.
(1) În aplicarea prevederilor art.303, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte nivelul contribuţiilor anuale ale băncilor la fondul de rezoluţie bancară astfel încît acestea să fie repartizate cît mai uniform posibil în timp, dar ţinîndu-se seama în mod corespunzător de faza ciclului economic şi de impactul pe care contribuţiile prociclice îl pot avea asupra poziţiei financiare a băncilor care contribuie.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie poate prelungi termenul prevăzut la art.303 alin.(2) pînă la care trebuie atins nivelul-ţintă, cu maximum 4 ani, dacă se fac plăţi din fondul de rezoluţie bancară care cumulate depăşesc 0,5% din depozitele garantate ale tuturor băncilor licenţiate pe teritoriul Moldovei.

Articolul 305.
(1) Ulterior termenului prevăzut la art.303, după atingerea nivelului-ţintă, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate decide suspendarea plăţii contribuţiilor anuale, urmînd ca aceasta să fie reluată atunci cînd nivelul resurselor financiare disponibile scade sub nivelul-ţintă, cel puţin pînă la restabilirea acestuia. Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate decide ca plata contribuţiilor să fie reluată şi anterior acestui moment.
(2) După atingerea nivelului-ţintă pentru prima dată, dacă resursele financiare disponibile scad la mai puţin de două treimi din nivelul-ţintă, contribuţiile anuale se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-ţintă în termen de şase ani.
(3) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte nivelul contribuţiei anuale pentru situaţiile vizate de prezentul articol, ţinînd cont de faza ciclului economic şi de impactul pe care contribuţiile prociclice îl pot avea asupra băncilor care contribuie.

Articolul 306.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină contribuţia anuală a fiecărei bănci potrivit ponderii valorii datoriilor băncii, excluzînd fondurile proprii, şi deducînd depozitele garantate ale acesteia în valoarea agregată a datoriilor tuturor băncilor licenţiate pe teritoriul Moldovei, excluzînd fondurile proprii agregate, şi deducînd depozitele garantate agregate ale acestora.
(2) Contribuţiile determinate potrivit alin.(1) sînt ajustate de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în funcţie de profilul de risc al fiecărei bănci şi comunicate Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie, în scopul colectării acestora.

Articolul 307.
(1) Pentru determinarea contribuţiei anuale, fiecare bancă transmite informaţiile necesare Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, potrivit formatului solicitat.
(2) Dacă o bancă nu plăteşte contribuţiile potrivit prezentei legi, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar va notifica de îndată acest lucru Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în vederea luării măsurilor necesare.
(3) În cazul prevăzut la alin.(2), Banca Naţională a Moldovei poate debita contul curent al băncii în cauză cu sumele datorate.
(4) Aplicarea de sancţiuni unei bănci pentru nerespectarea dispoziţiilor art.296 -313 nu conduce la exceptarea băncii de la plata obligaţiilor corespunzătoare pentru exerciţiul financiar în cursul căruia i s-au aplicat aceste sancţiuni.

Articolul 308.
Resursele financiare colectate în baza prezentei legi pot fi utilizate exclusiv pentru scopurile prevăzute la art.301. Veniturile din investirea resurselor fondului de rezoluţie bancară pot fi utilizate potrivit legislaţiei care reglementează funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Articolul 309.
Cu respectarea prevederilor prezentei legi, sumele primite de la banca supusă rezoluţiei sau de la banca-punte, dobînzile şi alte venituri generate de investiţii, precum şi toate celelalte venituri obţinute din administrarea fondului de rezoluţie bancară sînt afectate alimentării fondului de rezoluţie bancară.

Articolul 310.
(1) În cazul în care resursele financiare disponibile nu sînt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluţie bancară, fiecare bancă plăteşte o contribuţie extraordinară, stabilită de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Contribuţiile extraordinare nu pot fi mai mari decît triplul contribuţiilor anuale stabilite conform art.306-309.

Articolul 311.
Dispoziţiile art.307-309 sînt aplicabile la stabilirea contribuţiilor extraordinare.

Articolul 312.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie a băncilor, poate amîna, integral sau parţial, obligaţia unei bănci de a plăti contribuţia extraordinară la fondul de rezoluţie bancară în cazul în care plata contribuţiei ar periclita lichiditatea sau solvabilitatea băncii. O astfel de amînare nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de şase luni, dar poate fi reînnoită la cererea băncii.
(2) Contribuţiile extraordinare a căror plată este amînată în temeiul prezentului articol trebuie plătite atunci cînd aceasta nu mai periclitează lichiditatea sau solvabilitatea băncii.

Articolul 313.
Fondul de garantare a depozitelor bancare este abilitat să contracteze împrumuturi sau alte forme de sprijin de la bănci sau alte părţi terţe, în cazul în care sumele colectate conform art.306-309 nu sînt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau celelalte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluţie bancară, iar contribuţiile extraordinare prevăzute la art.310-312 nu sînt imediat accesibile sau suficiente.

 

TITLUL VI
SANCŢIUNI ŞI MĂSURI

Articolul 314.
(1) În exercitarea funcţiilor sale, Banca Naţională a Moldovei este competentă să aplice sancţiuni şi măsuri prevăzute în prezenta lege în cazul încălcării dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Banca Naţională a Moldovei are competenţa de a colecta toate informaţiile necesare şi de a efectua toate cercetările necesare pentru exercitarea funcţiilor sale.
(3) Competenţa prevăzută la alin.(2) include:
a) competenţa de a solicita furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care revin Băncii Naţionale a Moldovei, la intervale regulate şi în formatele specificate;
b) competenţa de a efectua toate cercetările necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care revin Băncii Naţionale a Moldovei, în legătură cu orice persoană fizică sau juridică prevăzută la alin.(4);
c) competenţa de a efectua toate controalele necesare la sediile persoanelor juridice menţionate la alin.(4);
d) competenţa de a solicita, în caz de necesitate, oricărei persoane, furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care revin Băncii Naţionale a Moldovei.
(4) În sensul prevederilor alin.(3) lit.a) sînt supuse obligaţiei de furnizare a informaţiilor:
a) băncile;
b) persoanele fizice afiliate băncilor;
c) terţele persoane către care băncile au externalizat anumite funcţii operaţionale sau activităţi.
(5) Competenţa prevăzută la alin.(3) lit.b) include dreptul:
a) de a solicita prezentarea de documente;
b) de a examina evidenţele şi registrele persoanelor menţionate la alin.(4) şi de a ridica fotocopii sau extrase ale acestor evidenţe şi registre;
c) de a obţine explicaţii scrise sau verbale de la orice persoană prevăzută la alin.(4) sau de la reprezentanţii ori personalul acesteia;
d) de a intervieva orice altă persoană, cu consimţămîntul acesteia, în scopul colectării de informaţii referitoare la obiectul unei cercetări.
(6) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă şi de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţele de aplicare a sancţiunilor şi măsurilor, potrivit prevederilor prezentei legi, în oricare dintre următoarele modalităţi:
a) în mod direct;
b) în colaborare cu alte autorităţi;
c) prin delegarea competenţelor sale către alte autorităţi, cu păstrarea responsabilităţii pentru competenţele delegate;
d) prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
(7) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere cooperează în mod strîns între ele, pentru a asigura că aplicarea sancţiunilor şi măsurilor produc efectele urmărite.

Articolul 315.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a aplica sancţiunile şi măsurile prevăzute la art.316, în cazul în care constată producerea următoarelor fapte, fără a se limita la acestea:
a) nerespectarea de către bancă a deciziei Băncii Naţionale a Moldovei, adoptate în calitate de autoritate de rezoluţie, de trecere de la cerinţele simplificate la aplicarea integrală a cerinţelor prevăzute la art.9-22 şi art.23-31, precum şi a termenului de conformare;
b) nerespectarea de către bancă a obligaţiei de acordare de asistenţă Băncii Naţionale a Moldovei la elaborarea şi actualizarea planului de rezoluţie, prevăzute la art.27;
c) nerespectarea de către bancă a obligaţiei de informare a Băncii Naţionale a Moldovei asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o modificare a planurilor, prevăzute la art.28 alin.(2);
d) nerespectarea de către bancă a obligaţiei de păstrare şi/sau de furnizare a evidenţelor contractelor financiare încheiate de acestea, prevăzute la art.30 alin.(1);
e) nerespectarea de către bancă a obligaţiilor de cooperare şi furnizare a tuturor informaţiilor necesare pentru elaborarea planurilor de rezoluţie, inclusiv a informaţiilor şi analizelor prevăzute în secţiunea B din anexă, prevăzute la art.31 alin.(1);
f) nerespectarea de către bancă a obligaţiilor privind transmiterea propunerilor de măsuri avînd ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor, prevăzute la art.37 alin.(1), respectiv a planului de conformare la măsurile alternative impuse de Banca Naţională a Moldovei, prevăzute la art.38 alin.(1);
g) nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse de Banca Naţională a Moldovei potrivit prevederilor art.39, de către destinatarii acestora;
h) nerespectarea de către bancă a solicitării de contactare a potenţialilor cumpărători sau a condiţiilor de contactare a potenţialilor cumpărători, potrivit prevederilor art.43;
i) nerespectarea de către bancă a cerinţei de a demonstra că orice decizie a autorităţii de rezoluţie de a reduce sau converti valoarea unei datorii reglementate de legislaţia unui alt stat putea fi aplicată, prevăzute la art.169;
j) nerespectarea de către bancă a cerinţelor minime de fonduri proprii şi datorii eligibile;
k) nerespectarea de către organul de conducere al băncii a obligaţiilor privind elaborarea, prezentarea, modificarea, punerea în aplicare sau revizuirea planului de reorganizare;
l) nerespectarea de către bancă a obligaţiilor referitoare la emiterea instrumentelor de fonduri proprii de bază, sau de deţinere a unei autorizaţii prealabile în acest scop;
m) nerespectarea de către bancă a obligaţiei de furnizare a informaţiilor şi asistenţei, prevăzute la art.233;
n) nerespectarea de către bancă a obligaţiei de furnizare a serviciilor şi facilităţilor necesare, prevăzute la art.236;
o) nerespectarea de către bancă a obligaţiilor de raportare şi /sau de plată a contribuţiei prevăzute la art.307;
p) nerespectarea de către bancă a obligaţiilor de plată a contribuţiei anuale sau extraordinare, potrivit art.310.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, are competenţa de a aplica sancţiunile şi măsurile prevăzute la art.316 , în următoarele situaţii:
a) nerespectarea de către bancă a deciziei Băncii Naţionale a Moldovei, adoptate în calitate de autoritate competentă, de trecere de la cerinţele simplificate la aplicarea integrală a cerinţelor prevăzute la art.9-22 şi art.23-31, precum şi a termenului de conformare;
b) nerespectarea de către bancă a obligaţiilor privind elaborarea, menţinerea, actualizarea, modificarea şi transmiterea planurilor de redresare;
c) nerespectarea de către bancă a obligaţiei de păstrare a evidenţelor contractelor financiare în care banca este parte;
d) nerespectarea de către bancă a obligaţiei de stabilire şi includere în planurile de redresare a indicatorilor pentru monitorizare;
e) nerespectarea de către organul de conducere al băncii a obligaţiei de a notifica decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare;
f) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naţională a Moldovei potrivit prevederilor art.42, de către destinatarii acestora;
g) nerespectarea de către bancă a solicitării formulate de Banca Naţională a Moldovei conform art.45, de înlocuire a organului de conducere al băncii, în ansamblul său, ori a unor membri ai acestuia;
h) nerespectarea de către organul de conducere al băncii a obligaţiei de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obţine acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acţiuni, prevăzute la art.46;
i) nerespectarea de către organul de conducere al băncii a obligaţiei de notificare cu privire la faptul că banca intră sau este susceptibilă de a intra în stare de dificultate majoră, prevăzute la art.277.
(3) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă şi/sau de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a aplica sancţiunile şi/sau măsurile prevăzute la art.316 pentru alte încălcări ale dispoziţiilor prezentei legi şi ale reglementărilor emise de Banca Naţională a Moldovei în domeniile reglementate de prezenta lege, în măsura în care respectivele încălcări nu intră sub incidenţa prevederilor alin.(1) şi (2).

Articolul 316.
(1) Sancţiunile care pot fi aplicate în cazul săvîrşirii faptelor prevăzute la art.315 sînt:
a) avertisment scris;
b) avertisment public prin care se indică persoana fizică, banca, sau altă persoană juridică responsabilă şi fapta săvîrşită;
c) amendă aplicabilă persoanelor juridice, pînă la 10% din valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri realizată în exerciţiul financiar precedent;
d) amendă aplicabilă persoanelor fizice, pînă la un milion de lei;
e) amendă pînă la de două ori valoarea beneficiului obţinut în urma săvîrşirii faptei, dacă acesta poate fi determinat.
(2) Măsurile care pot fi aplicate în cazul săvîrşirii faptelor prevăzute la art.315 sînt:
a) ordin de încetare a conduitei ilicite a persoanei fizice sau juridice şi de abţinere de la repetarea acesteia;
b) interzicerea temporară a exercitării unor funcţii într-o bancă de către orice membru al organului de conducere al băncii în cauză.
(3) Măsurile prevăzute la alin.(2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancţiuni sau independent de acestea.
(4) Persoanele fizice care au calitatea de membri ai organelor de conducere ale băncilor sînt responsabile de ducerea la îndeplinire de către acestea a tuturor cerinţelor prevăzute de prezenta lege şi de reglementările emise de Banca Naţională a Moldovei în domeniul de aplicare a prezentei legi, conform competenţelor şi atribuţiilor lor prevăzute de legislaţia aplicabilă şi de reglementările interne ale respectivelor bănci. În acest sens, pentru faptele prevăzute la art.315, sancţiunile şi măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) pot fi aplicate băncii şi/sau persoanelor fizice care au calitatea de membri ai organelor de conducere cărora le poate fi imputată fapta, întrucît aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător competenţele şi atribuţiile decurgînd din funcţiile încredinţate.
[Art.316 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 317.
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie sau, după caz, de autoritate competentă, publică, de îndată, pe pagina web oficială, sancţiunile aplicate potrivit prevederilor art.316 care nu au fost contestate în condiţiile prevăzute de art.11 şi 111 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi pe cele în privinţa cărora contestaţiile au fost respinse în mod definitiv, precum şi informaţii privind tipul şi natura încălcării săvîrşite şi identitatea persoanei fizice sau juridice sancţionate, după ce aceasta a fost informată cu privire la aplicarea sancţiunii.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie sau, după caz, de autoritate competentă, publică sancţiunile, fără a indica identitatea persoanelor fizice sau juridice sancţionate, în oricare dintre următoarele circumstanţe:
a) în situaţia în care sancţiunea este aplicată unei persoane fizice şi, în urma unei evaluări anterioare obligatorii a proporţionalităţii publicării datelor cu caracter personal, se dovedeşte că publicarea respectivă este disproporţionată în raport cu fapta sancţionată;
b) în situaţia în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o cercetare penală în curs de desfăşurare;
c) în situaţia în care publicarea ar cauza, în măsura în care se poate determina acest lucru, un prejudiciu disproporţionat băncilor ori persoanelor fizice implicate.
(3) În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie sau, după caz, de autoritate competentă, preconizează că circumstanţele prevăzute la alin.(2) vor înceta într-un termen rezonabil, aceasta poate amîna publicarea sancţiunilor administrative, fără a indica identitatea persoanelor fizice sau juridice sancţionate, pînă la încetarea circumstanţelor.
(4) Informaţiile publicate potrivit alin.(1) sau (2) sînt păstrate de Banca Naţională a Moldovei pe pagina web oficială pentru o perioadă de cel puţin 5 ani. Datele cu caracter personal sînt păstrate doar cît timp este necesar, cu respectarea prevederilor cadrului legislativ în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal.

Articolul 318.
(1) Sancţiunile şi măsurile aplicate potrivit art.316 trebuie să fie eficace şi proporţionale cu faptele constatate şi să fie de natură a avea un efect descurajant.
(2) La stabilirea tipului sancţiunii sau a măsurii şi a cuantumului amenzii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă şi de autoritate de rezoluţie, are în vedere toate circumstanţele reale şi personale ale săvîrşirii faptei, pe care le consideră relevante, inclusiv următoarele aspecte, după caz:
a) gravitatea şi durata faptei;
b) gradul de vinovăţie a persoanei fizice sau juridice responsabile;
c) soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile;
d) cuantumul profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în beneficiul acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate;
e) prejudiciile cauzate terţilor, în măsura în care pot fi determinate;
f) gradul de cooperare a persoanei fizice sau juridice responsabile cu Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă şi de autoritate de rezoluţie;
g) încălcările săvîrşite anterior de persoana fizică sau juridică responsabilă;
h) orice consecinţe potenţial sistemice ale faptei săvîrşite.
[Art.318 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 319.
(1) Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu se face de către personalul Băncii Naţionale a Moldovei, împuternicit în acest sens, în baza raportărilor făcute de bancă potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a Moldovei ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediile acestora.
(2) Actele prin care sînt dispuse sancţiuni şi/sau măsurile potrivit prezentului titlu se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia măsurii prevăzute la art.316 alin.(2) lit.b) a cărei aplicare este de competenţa comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei. În cazul aplicării sancţiunii şi/sau măsurii, actul trebuie să cuprindă cel puţin elementele de identificare a persoanei vinovate, descrierea faptei şi a circumstanţelor acesteia, temeiul de drept al aplicării sancţiunii şi/sau măsurii şi sancţiunea şi/sau măsura aplicată.
(3) Actele prin care sînt dispuse sancţiuni şi/sau măsuri potrivit prezentului titlu pot fi contestate în condiţiile prevăzute la art.11 şi 111 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei.
(4) Aplicarea sancţiunilor şi a măsurilor prevăzute la art.316 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvîrşirii faptei.
(5) Amenzile încasate ca urmare a aplicării sancţiunilor de către Banca Naţională a Moldovei, conform prevederilor prezentei legi se fac venit la bugetul de stat.
(6) Aplicarea sancţiunilor şi/sau a măsurilor potrivit prezentei legi nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.

Articolul 320.
În exercitarea competenţelor şi atribuţiilor sale în procesul de intervenţie timpurie şi rezoluţie bancară Banca Naţională a Moldovei poate adopta deciziile şi poate lua măsurile prevăzute de prezenta lege imediat, avînd în vedere circumstanţele cazului, şi nu este ţinută de procedura prevăzută în art.751 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei precum şi de nicio cerinţă privind notificarea prealabilă a oricărei persoane, inclusiv a băncii, acţionarilor acesteia, a organului de conducere şi a altor părţi interesate, cu excepţia cazurilor prevăzute expres în prezenta lege.

Articolul 321.
(1) Dacă în procesul de aplicare a instrumentelor de rezoluţie prevăzute în prezenta lege sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă întrunirea condiţiei de la art.58 alin.(1) lit.a) din prezenta lege cu referire la banca supusă rezoluţiei, la cererea Băncii Naţionale a Moldovei, administratorului special al băncii, oricărui creditor sau acţionar al băncii, instanţa de judecată poate dispune ca o parte sau toate datoriile băncii supuse rezoluţiei să fie suportate de administratorii băncii, astfel cum sînt definiţi la art.3 din Legea nr.550-XIII din 21 iulie 1995 instituţiilor financiare, care au deţinut funcţiile respective în cei 3 ani anteriori datei în care a fost determinată de către Banca Naţională a Moldovei a întrunirii de către bancă a condiţiilor de declanşare a procedurii de rezoluţie prevăzute la art.58 din prezenta lege, precum şi de orice altă persoană, inclusiv acţionarii băncii şi beneficiarii efectivi ai acestora, care au contribuit la întrunirea condiţiei de la art.58 alin.(1) lit.a) din prezenta lege cu referire la banca supusă rezoluţiei prin săvîrşirea intenţionată sau din neglijenţă gravă a uneia din următoarele fapte:
a) folosirea bunurilor sau creditelor băncii în interes personal;
b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea băncii;
c) majorarea fictivă a pasivelor băncii şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul băncii;
d) procurarea de fonduri pentru bancă la preţuri exagerate;
e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei;
f) dispunerea continuării unei activităţi a băncii care conduce în mod vădit la incapacitate de plată;
g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţii obligaţiilor pecuniare, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;
h) acordarea de credite cu încălcarea cerinţelor prudenţiale stabilite de actele normative în vigoare, precum şi cu nerespectarea normelor interne în vigoare;
i) întocmirea de situaţii financiare, alte situaţii contabile ori rapoarte cu nerespectarea prevederilor actelor normative;
j) în cadrul acţiunilor interne de verificare nu au identificat şi nu au sesizat, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude şi gestiune defectuoasă a patrimoniului băncii;
k) orice altă faptă care a contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a băncii supuse rezoluţiei;
l) îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credinţă sau din neglijenţă, a oricărui act sau fapt legat de exercitarea atribuţiilor care a fost necesar pentru identificarea beneficiarului efectiv final al băncii care, singur sau activînd concertat cu alte persoane, controlează o cotă substanţială în capitalul băncii;
m) îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credinţă sau din neglijenţă, a oricărui act sau fapt legat de exercitarea atribuţiilor care a fost necesar pentru obţinerea de la deţinătorii direcţi, indirecţi, beneficiarii efectivi ai băncii şi persoanele afiliate ale acestora, precum şi de la alte persoane afiliate băncii, informaţia necesară pentru identificarea acestora;
n) aprobarea oricăror tranzacţii cu persoanele menţionate la lit.l) şi m) care au condus la micşorarea capitalului băncii sub nivelurile stabilite prin actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei.
(2) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de persoanele prevăzute la alin.(1) a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, Banca Naţională a Moldovei asigură transmiterea organelor de urmărire penală a tuturor documentelor spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a persoanei respective.
(3) În caz de pluralitate a subiecţilor, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de dificultate majoră a băncii supuse rezoluţiei să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut funcţia ce ar fi putut cauza ajungerea băncii în această stare. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale băncii, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat apariţia stării de dificultate majoră a băncii supuse rezoluţiei sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat apariţia stării de dificultate majoră a băncii supuse rezoluţiei şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.
(4) Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de dificultate majoră a băncii supuse rezoluţiei, dar nu mai devreme de 2 ani de la data în care a fost determinată de către Banca Naţională a Moldovei întrunirea de către bancă a condiţiilor de declanşare a procedurii de rezoluţie prevăzute la art.58 din prezenta lege.
(5) În toate cazurile, asupra cererii prevăzute la alin.(1), instanţa de judecată se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.
(6) Odată cu cererea formulată conform alin.(1), persoana care o depune poate cere instanţei de judecată să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor urmărite conform alin.(1)-(3). Cererea de instituire a măsurilor asigurătorii poate fi formulată şi ulterior depunerii cererii prevăzute la alin.(1).
(7) Sumele încasate potrivit dispoziţiilor alin.(1) vor intra în masa debitoare a băncii şi vor fi destinate acoperirii pasivului acesteia.
(8) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la alin.(1) o efectuează executorul judecătoresc conform Codului de executare.
[Art.321 modificat prin Legea nr.58 din 06.04.2017, în vigoare 14.04.2017]

Articolul 322.
(1) Dispoziţiile art.3 alin.(2) al prezentei legi, precum şi obligaţiile de informare, consultare şi alte obligaţii de conlucrare între “structura care exercită funcţia de rezoluţie” şi “structura care exercită funcţia de supraveghere” se pun în aplicare începînd cu 1 iulie 2017. Pînă la acea dată, referinţele din prezenta lege la “structura care exercită funcţia de rezoluţie” vor fi citite drept referinţe la “structura care exercită funcţia de supraveghere”.
(2) Dispoziţiile prezentei legi care vizează constituirea, operarea şi alte condiţii privitor la fondul de rezoluţie bancară, precum şi orice condiţii şi referinţe la acesta intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 2020.
(3) Dispoziţiile prezentei legi care vizează instrumentul de recapitalizare internă, precum şi orice condiţii şi referinţe la acesta intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 2020.
(4) Condiţia prevăzută în art.92 pentru utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 2024. Pînă la acea dată Guvernul este în drept să decidă asupra finanţării de către Ministerul Finanţelor a măsurilor, acţiunilor şi instrumentelor de rezoluţie, prin emiterea valorilor mobiliare de stat, acordarea garanţiilor de stat, precum şi realizarea altor măsuri care au impact asupra bugetului în vederea asigurării finanţării necesare, inclusiv peste limitele stabilite de legea bugetului de stat pe anul respectiv. Majorarea limitei datoriei de stat interne se va reflecta în modificările ulterioare ale legii bugetului de stat pe anul respectiv. Pînă la 1 ianuarie 2024, în caz de lichidare silită a băncii, creanţa Ministerului Finanţelor rezultată din realizarea competenţelor de emitere a garanţiilor de stat şi a valorilor mobiliare de stat, prevăzute la art.96 şi 112 din prezenta lege, are rangul creanţelor izvorîte din cheltuieli legate de procesul de lichidare.
(5) În aplicarea prevederilor art.16 alin.(1), băncile care funcţionează la data intrării în vigoare a prezentei legi transmit planurile de redresare, elaborate cu respectarea cerinţelor prevăzute de aceasta, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(6) În aplicarea prevederilor art.23 alin.(1), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, elaborează planurile de rezoluţie cu respectarea cerinţelor prezentei legi, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(7) Pînă la operaţionalizarea autorităţii naţionale macroprudenţiale desemnate, funcţiile acesteia sînt preluate de Comitetul Naţional de Stabilitate Financiară, constituit în baza Hotărîrii Guvernului nr.449 din 2 iunie 2010.
(8) Guvernul, în termen de 6 luni de la data adoptării prezentei legi, va adopta şi va remite Parlamentului proiectul de lege privind constituirea autorităţii naţionale macroprudenţiale.

 

ANEXĂ

SECŢIUNEA A

Informaţii care trebuie incluse de bancă în planul de redresare:
a) rezumatul celor mai importante elemente ale planului şi o prezentare a capacităţii generale de redresare a băncii;
b) rezumatul modificărilor semnificative în situaţia băncii survenite de la ultimul plan de redresare depus;
c) planul de comunicare şi informare care să prezinte modul în care banca intenţionează să gestioneze eventualele reacţii negative ale pieţei;
d) gama de acţiuni cu privire la capital şi lichidităţi, necesar a fi întreprinse pentru a menţine sau a restabili viabilitatea şi poziţia financiară a băncii;
e) estimarea calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;
f) descrierea detaliată a oricăror obstacole semnificative în calea realizării efective şi la timp a planului, inclusiv consideraţiile privind impactul asupra restului grupului, clienţilor şi partenerilor contractuali;
g) identificarea funcţiilor critice;
h) descrierea detaliată a proceselor utilizate pentru determinarea valorii şi a tranzacţionabilităţii liniilor de activitate de bază, a operaţiunilor şi activelor băncii;
i) descrierea detaliată a modului în care planificarea redresării este integrată în cadrul de administrare a băncii, precum şi a politicilor şi procedurilor de aprobare a planului de redresare şi identificarea persoanelor din organizaţie care sînt responsabile cu pregătirea şi punerea în aplicare a planului;
j) mecanismele şi măsurile pentru conservarea sau reconstituirea fondurilor proprii ale băncii;
k) mecanismele şi măsurile pentru a garanta că banca are acces la surse de finanţare de urgenţă, inclusiv la potenţiale surse de lichidităţi, evaluarea garanţiilor disponibile şi evaluarea posibilităţii de a transfera lichidităţi între entităţile din grup şi între liniile de activitate, pentru a garanta că aceasta îşi poate continua activitatea şi îşi poate îndeplini obligaţiile în momentul în care devin exigibile;
l) mecanismele şi măsurile pentru a reduce riscul şi efectul de levier;
m) mecanismele şi măsurile de restructurare a datoriilor;
n) mecanismele şi măsurile de restructurare a liniilor de activitate;
o) mecanismele şi măsurile necesare pentru a menţine accesul continuu la infrastructurile pieţelor financiare;
p) aranjamentele şi măsurile necesare pentru a menţine funcţionarea continuă a proceselor operaţionale ale băncii, inclusiv infrastructura şi serviciile IT;
q) mecanismele pregătitoare menite să faciliteze vînzarea activelor sau a liniilor de activitate într-un interval de timp adecvat pentru a restabili soliditatea financiară;
r) alte acţiuni sau strategii de gestionare menite să restabilească soliditatea financiară şi efectul financiar anticipat al acestor acţiuni sau strategii;
s) măsurile pregătitoare pe care le-a luat sau intenţionează să le ia banca pentru a facilita punerea în aplicare a planului de redresare, inclusiv măsurile necesare pentru a permite recapitalizarea în timp util a acesteia;
t) un cadru de indicatori care identifică situaţiile în care pot fi luate măsurile adecvate prevăzute în plan.

 

SECŢIUNEA B

Informaţiile pe care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, le poate solicita băncii în scopul elaborării şi actualizării planurilor de rezoluţie includ cel puţin următoarele:
a) descrierea detaliată a structurii organizatorice a băncii, inclusiv lista tuturor persoanelor juridice;
b) identificarea acţionarilor direcţi, precum şi a procentului drepturilor de vot şi al altor drepturi ale fiecărei persoane juridice;
c) sediul, jurisdicţia locului de înregistrare, autorizare şi persoanele cu funcţii-cheie din conducere, pentru fiecare persoană juridică;
d) diagrama funcţiilor critice ale băncii şi a liniilor de activitate de bază, inclusiv deţinerile semnificative de active şi datoriilor aferente respectivelor operaţiuni şi linii de activitate, cu indicarea persoanelor juridice corespondente;
e) descrierea detaliată a elementelor de datorie ale băncii şi ale tuturor persoanelor juridice pe care le deţine, defalcate cel puţin pe tipuri şi valori în datorii pe termen scurt şi lung, garantate, negarantate şi subordonate;
f) detalii cu privire la datoriile eligibile ale băncii;
g) identificarea proceselor necesare pentru a stabili entităţile în favoarea cărora banca a constituit garanţii reale, persoanele care deţin garanţiile şi jurisdicţiile în care sînt situate garanţiile;
h) descrierea expunerilor extrabilanţiere ale băncii şi ale persoanelor juridice, inclusiv stabilirea de corespondenţe cu funcţiile critice şi liniile de activitate de bază ale băncii;
i) principalele operaţiuni de acoperire a riscurilor ale băncii, inclusiv stabilirea de corespondenţe cu persoanele juridice;
j) identificarea principalelor contrapartide ale băncii sau a celor critice, precum şi o analiză a impactului unei situaţii de dificultate a principalelor contrapărţi asupra situaţiei financiare a băncii;
k) fiecare sistem în care banca efectuează tranzacţii semnificative ca număr sau de o valoare semnificativă, inclusiv identificarea corespondenţei acestora cu persoanele juridice, funcţiile critice şi liniile de activitate de bază;
l) fiecare sistem de plată, de compensare sau de decontare la care banca participă direct sau indirect, inclusiv stabilirea corespondenţei acestora cu persoanele juridice, funcţiile critice şi liniile de activitate de bază;
m) inventarul detaliat şi descrierea principalelor sisteme de gestiune a informaţiei, inclusiv cele de gestionare a riscurilor, de contabilitate şi de raportare financiară şi statutară utilizate de bancă, inclusiv stabilirea corespondenţei acestora cu persoanele juridice, funcţiile critice şi liniile de activitate de bază;
n) identificarea proprietarilor sistemelor incluse la lit.m), a acordurilor privind furnizarea serviciilor legate de acestea, precum şi a oricăror programe informatice şi sisteme sau licenţe, inclusiv stabilirea corespondenţei acestora cu persoanele juridice, funcţiile critice şi liniile de activitate de bază;
o) identificarea şi descrierea persoanelor juridice şi a interconexiunilor şi interdependenţelor dintre acestea, cum ar fi: personal, facilităţi şi sisteme comune sau partajate ori mecanisme de capital, de finanţare sau de lichiditate ori expuneri de credit existente sau contingente ori acorduri de garanţii personale încrucişate, acorduri de garanţii reale încrucişate, acorduri privind clauze de tip “cross-default” şi acorduri de tip compensare încrucişată între entităţi afiliate ori aranjamente privind transferul riscului şi aranjamente de tranzacţionare “back to back”; acorduri privind furnizarea de servicii;
p) autoritatea competentă şi autoritatea de rezoluţie pentru fiecare persoană juridică;
q) membrul organului de conducere responsabil cu furnizarea informaţiilor necesare pentru elaborarea planului de rezoluţie al băncii, precum şi persoanele responsabile, dacă sînt diferite, cu furnizarea de informaţii referitoare la persoanele juridice, diversele funcţii critice şi linii de activitate de bază ale grupului;
r) descrierea mecanismelor pe care banca le-a pus la punct pentru a se asigura că, în caz de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, va dispune de toate informaţiile necesare, astfel cum au fost stabilite de aceasta, pentru aplicarea instrumentelor şi a competenţelor de rezoluţie;
s) toate acordurile încheiate de banca şi de persoanele juridice cu terţe părţi, a căror încetare poate fi declanşată de o decizie a autorităţilor de a aplica un instrument de rezoluţie şi dacă urmările provocate de încetare pot afecta aplicarea instrumentului de rezoluţie;
t) descrierea eventualelor surse de lichiditate în sprijinul rezoluţiei;
u) informaţiile privind grevarea cu sarcini a activelor, activele lichide, operaţiunile extrabilanţiere, strategiile de acoperire împotriva riscurilor şi practicile de înregistrare contabilă.

 

SECŢIUNEA C

La evaluarea posibilităţii de soluţionare a unei bănci sau a unui grup, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ţine cont de următoarele aspecte:
a) măsura în care banca poate stabili corespondenţe între liniile de activitate de bază, respectiv funcţiile critice şi persoanele juridice;
b) măsura în care structurile juridice şi corporative sînt legate de liniile de activitate de bază şi funcţiile critice ale persoanelor juridice;
c) măsura în care există mecanisme care să asigure personalul necesar, infrastructura, finanţarea, lichiditatea şi capitalul pentru a sprijini şi menţine liniile de activitate de bază şi funcţiile critice;
d) măsura în care acordurile de servicii ale băncii sînt integral executabile în eventualitatea unei rezoluţii a acesteia;
e) măsura în care structura administrativă a băncii este adecvată pentru gestionarea şi asigurarea conformării cu politicile interne ale băncii cu privire la acordurile sale privind furnizarea de servicii;
f) măsura în care banca dispune de un proces pentru transferarea treptată către terţi a serviciilor care fac obiectul contractelor de furnizare de servicii, în caz de separare a funcţiilor critice sau a liniilor de activitate de bază;
g) măsura în care există planuri şi măsuri de urgenţă pentru a asigura continuitatea accesului la sistemele de plată şi decontare;
h) capacitatea sistemelor de gestiune a informaţiei de a colecta informaţii exacte şi complete privind liniile de activitate de bază şi funcţiile critice, necesare Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, astfel încît să faciliteze luarea de decizii rapide;
i) capacitatea sistemelor de gestiune a informaţiei de a furniza informaţiile esenţiale pentru rezoluţia eficace a băncii în orice moment, chiar şi atunci cînd condiţiile se schimbă rapid;
j) măsura în care banca şi-a testat sistemele de gestiune a informaţiei în scenarii de criză, astfel cum sînt acestea definite de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie;
k) măsura în care banca poate asigura continuitatea funcţionării sistemelor sale de gestiune a informaţiei, pentru banca afectată şi pentru noua bancă în cazul în care funcţiile critice şi liniile de activitate de bază sînt separate de restul operaţiunilor şi liniilor de activitate;
l) măsura în care banca a elaborat proceduri corespunzătoare pentru a se asigura că oferă Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie informaţiile necesare pentru identificarea deponenţilor şi a sumelor acoperite de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
m) valoarea şi tipul datoriilor eligibile ale băncii;
n) existenţa şi soliditatea acordurilor privind furnizarea de servicii;
o) în cazul în care autorităţile altor state dispun de instrumentele de rezoluţie necesare pentru a sprijini acţiunile de rezoluţie întreprinse de autorităţile de rezoluţie a băncilor, precum şi posibilitatea de acţiune coordonată între autorităţile naţionale şi cele din statele respective;
p) fezabilitatea utilizării instrumentelor de rezoluţie conform obiectivelor rezoluţiei, ţinînd seama de instrumentele disponibile şi de structura băncii;
q) credibilitatea utilizării instrumentelor de rezoluţie conform obiectivelor rezoluţiei, ţinînd cont de impactul posibil asupra creditorilor, contrapărţilor, clienţilor şi angajaţilor, precum şi de eventualele măsuri pe care le-ar putea lua autorităţile altor state;
r) măsura în care efectele rezoluţiei băncii asupra sistemului financiar şi asupra încrederii pieţei financiare pot fi evaluate corect;
s) măsura în care rezoluţia băncii ar putea avea un efect negativ semnificativ, în mod direct sau indirect, asupra sistemului financiar, asupra încrederii pieţei sau asupra economiei;
t) măsura în care contaminarea altor bănci sau a pieţelor financiare ar putea fi controlată prin aplicarea instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie;
u) măsura în care rezoluţia băncii ar putea avea un efect semnificativ asupra sistemelor de plăţi şi de decontare.

 

VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
Vladimir VITIUC

Nr.232. Chişinău, 3 octombrie 2016.

Abonare la conținut
CAPTCHA
Întrebare pentru a verifica că sunteţi persoană fizică (în scopul prevenirii transmiterilor automate a spam-ului).